Ia spuneți voi, dragii Moșului, ce ați primit de Crăciun? „Offf! Iar cărți!” se aud din background vocile ușor iritate ale nepoților mei, care sperau la ceva mai palpitant.
Așa cum probabil mulți din voi știu, eu n-am copii (asta fiind și sursa mea principală de „sindrom al impostorului” legat de acest newsletter), iar, de când nu mai am librăria, nici nu mai am la îndemână un public considerabil pe care să „testez” cărțile care-mi plac. Doar cei trei nepoți ai mei de 5, 9 și 10 ani – despre care aș vrea să spun că sar în sus de fericire de fiecare dată când primesc o carte nouă. Dar nu. Sunt niște copii perfect obișnuiți, cu diverse (alte) pasiuni, care citesc zilnic, mai de plăcere, mai de nevoie – dar niciunul nu se dă peste cap cu cărțile.
Și știți ceva, este absolut ok așa. Am văzut mulți părinți care se simt vinovați că „nu au reușit să-i facă pe copii să citească”, și din punctul meu de vedere presiunea asta, chiar ne-verbalizată, nu e deloc productivă. Da, este foarte folositor pentru un copil să fie cititor – ajută la focus, la dezvoltarea vocabularului, la imaginație și la multe altele. Dar lectura nu este un scop în sine, ci doar una din metodele de a crește oameni curioși, empatici și creativi. Iar mulți dintre copiii care „nu citesc” ajung mai târziu cititori pasionați tocmai pentru că n-au asociat niciodată lectura cu presiunea și obligația.
Daaar… pentru că cititul e una din marile plăceri ale vieții și cu cât învățăm mai devreme plăcerea asta, cu atât mai bine… unul din rolurile noastre de adulți, părinți, exemple, mentori, profesori, ce vreți voi este să găsim idei creative ca să antrenăm mușchiulețul lecturii. În speranța că va crește. Și dacă nu va crește, asta e, măcar noi am încercat.
„Să începi cu asta, o să-ți placă, e foarte distractivă!” (eu, întinzând un „Lordul Ler” proaspăt despachetat – I shop my own reccommendations :)))
„Păi pentru tine toate cărțile sunt distractive” (Carla, 5 ani, neîncrezătoare)
„Și pentru tine?”
„Nu.”
So, în primul rând, gata cu vina, stresul și sentimentul de „insuficient” când vine vorba de copii și cărți! Buun, acum că am înlăturat această problemă (adică am pregătit terenul pe care vom planta semințele din care sperăm să crească pofta de lectură), hai să vedem cum putem face cititul distractiv din nou.
Ce-aș face eu ca să le cresc copiilor pofta de citit
Aș „vinde” cărțile
Cu alte cuvinte, nu ajută deloc să le pui o carte în mână și să îi trimiți la ei în cameră. În schimb…
- „la cartea asta am râs în hohote, hai să-ți citesc partea mea preferată” (insert fragment amuzant SCURT care să-i lase ”wanting for more”
- „e despre un băiat care e fix ca tine, are tot 8 ani și nu suportă să fie dezordine, n-o să-ți vină să crezi ce face…”
- „e super tare, dar e pentru copii ceva mai mari ca tine, nu știu dacă ar trebui s-o citești…”
- „hai să-ți arăt ceva ce n-ai mai văzut la vreo carte…” (arată un detaliu interesant de construcție, un pop-up, o ilustrație deosebită, o textură diferită)
Citește recomandările complete pe platforma Asteroidul B612.
- Ana Sipciu este fondatoarea librăriei pentru copii și adolescenți Asteroidul B612 și organizatoare de evenimente de carte pentru publicul mic.
Foto: © Monkey Business Images | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Redacția
Diana Ghimiși
Raluca Pantazi
3 comments
mi-ati taiat elanul. tocmai voiam sa ma laud ca fiul meu cu autism, de care trag intr-una sa citeasca, a venit acum vreo doua saptamani, nici nu mi-a venit sa cred- c-o carte-n mana să-mi citeasca. el e un dulce. nu vorbeste. decat cand are strict nevoie de ceva. tragem cuvintele de la el. dar citeste frumos si corect, se aud toate sunetele. da. chiar m-am bucurat. n-a mai facut-o de atunci, dar eu ma bucur. bine, eu sunt din cei la care nu prea trece o zi fara un pic d electura. din cei care au mai multe carti de citit cam in acelasi timp- una fiului meu, una pe tron ( ca am si acolo…sala de lectura ) si inca una langa calculator- de…dezvoltare personala…
spor la citit!!!
sper că nu eu (dar nici nu îmi imaginez cum ar fi putut articolul în sine să vă taie elanul, deci probabil eu). Felicitări fiului și dvs. Eu nu vorbeam despre cum prin lectură sau orice altă metodă se încearcă rezolvarea unei situații anume (fie vorba de un copil hiperactiv, un copil depresiv, un copil cu probleme de citit, ocuparea orelor lungi de vacanță etc), eu vorbeam despre cum în zilele noastre se face atâta tam tam cu cititul de parcă ar fi opusul exceselor de azi, consumeriste și superficiale. or acest binge reading, să zic așa :)) la care am ajunge daca am cumpără și citi toate cărțile din articolele și listele care fac reclamă la citit, în special beletristică, este și el tot consumerism, tot escapism, tot suprasolicitare a creierului care oricum a evoluat în vremuri cu muuuuult mai puțină informație decât ce avem azi.
Dar oricum era doar o părere personală.
eu cred că „din piatra” seacă trebuie să scoatem aer liber și natură. un copil care stă la școală x ore, face teme, mai mânuiește și niste dispozitive, are nevoie disperată de exerciții in natură, nu de literatură
Lasă, că bărbații ginecologi care îmi explicau mie cum contracțiile de la naștere sunt similare durerilor de la menstruație nu mai sufereau de sindromul impostorului.
personal, consider că cititul in exces (și în singurătate !) este aproape la fel de dăunător ca uitatul la tv in exces sau ca statul pe social media. și cititul de literatură nu te face mai empatic, ci te rupe de realitate. Nici cărțile din alte vremuri, și cu atât mai puțin cele de azi, nu prezintă personaje și situații verosimile, sunt toate excepționale (și negativ, și pozitiv) și în loc să avem oameni cu capul pe umeri, empatici, ancorați in realitate, cu vocabular vast, avem persoane care nu înțeleg cum e realitatea, că au gustat -o doar prin literatură. și dacă e sa fim onești, vorbim cu precădere de fete, că băieții citesc mai puțin și alt gen de cărți.
cititul este, desigur, recomandat, dacă literatura este mai puțină și sunt preferate cărțile de non ficțiune (adaptate la nivelul lor, normal). și dacă cititul se rezuma la câteva ore pe săptămână. Dar azi se publică și se recomandă și se lupta cu disperare pentru vânzarea de literatură, care, oricum, e tot mai proastă. și să lași un copil singur cu o carte cu orele, cu zilele, este, cum spuneam, aproape la fel de idiot cum e sa îl lași singur cu internetul sau televizorul: nu îl pregătești deloc pentru viață. Consumerismul și fuga de realitate se văd peste tot, nu doar in disperarea cu care merg oamenii prin mall sau comandă de pe temu, in îmbuibarea cu de toate, în creșterea numărului de vicii și dependențe, ci și în frenezia cu care citesc, unii, sute de pagini de ficțiune inutilă. ideal pentru copii este sa stea in natură, dar natura ia-o de unde nu-i :)))
evident că nu vreau sa zic că dependenta de pariuri este la fel de nașpa ca dependenta de literatură proastă, că pornografia este tot aia cu a citi toată seria Craciunozaurul într-o zi, dar ne depărtăm de crescutul de copii/oameni sănătoși și dacă le umplem camera de literatură