La proba scrisă la Sociologie din cadrul Bacalaureatului 2025, elevii de la profilul uman au avut parte de un subiect care i-a invitat nu doar să reproducă informații, ci să reflecteze profund asupra lumii în care trăiesc, scrie profesoara Magdalena Dorcioman, de la Colegiul Național „Dinicu Golescu” din Câmpulung, județul Argeș.
Aceasta a analizat într-un material trimis Edupedu.ro structura și spiritul subiectelor, a cerințelor, relevanța temelor abordate și relația dintre rigoarea științifică și empatia socială. De la rolul familiei și al grupurilor sociale, până la problematizarea sărăciei și reflecția asupra rolurilor pe care le jucăm în societate, proba de anul acesta a fost, în opinia profesoarei, mai mult decât un examen: o invitație la înțelegere și umanitate.
- Subiectele și baremele de corectare pentru proba scrisă la Sociologie Bacalaureat 2025 pot fi văzute aici.
Redăm analiza prof.dr Magdalena Dorcioman:
„O zi care, pentru unii, ar fi putut purta în ea umbre de superstiție, dar care, pentru elevii de la profilul umanist, a fost o zi luminoasă, clară, în care totul s-a legat firesc. În sălile de examen, liniștea s-a așternut repede, iar emoțiile s-au domolit în fața unui subiect care a invitat la gândire, nu la teamă.
Subiectul I i-a întâmpinat pe elevi cu întrebări scurte, clare, dar pline de sens. Sociologia nu a apărut aici ca o materie grea sau abstractă, ci ca o oglindă a lumii în care trăim. Familia, școala, statul, grupurile sociale, organizațiile – toate s-au regăsit în întrebări simple, din care reieșea firesc rolul pe care aceste realități îl joacă în viața noastră.
Nimic nu a fost vag, nimic nu a fost înșelător. Doar ocazia de a arăta ce ai înțeles dintr-o întreagă poveste despre oameni și societate. În spatele fiecărui răspuns un fir de logică, o idee dusă până la capăt, o amintire de la oră. Pentru unii, poate chiar o experiență trăită.
Subiectul I nu a fost doar o probă, ci un moment de claritate: o invitație să înțelegi lumea, nu doar s-o memorezi.
Subiectul al II-lea. Aici s-a făcut trecerea spre o zonă mai profundă, în care elevii au fost puși în fața unei teme sensibile: sărăcia. Dar nu sărăcia măsurată în bani, ci aceea simțită, trăită, comparată cu viața altora. Sărăcia care doare când lipsa nu e doar materială, ci și socială.
Elevii au citit un text și au fost invitați să extragă idei, să aleagă cuvintele importante, să le explice. Să pună lucrurile în legătură și să se întrebe: „Cum definim lipsa? Și ce înseamnă, de fapt, a trăi decent?” A fost o parte care a cerut nu doar minte limpede, ci și inimă.
Au construit o întrebare despre lumea în care trăim. O ipoteză – nu doar o formulare pretențioasă, ci un gând bine pus în cuvinte, care să pornească o cercetare adevărată despre oameni. Probabil au vorbit despre percepția sărăciei sau despre cum ne comparăm mereu cu ceilalți.
Iar spre final, a venit o întrebare curajoasă: Devine cineva „deviant” doar pentru că nu are șanse egale? Pentru că lumea e nedreaptă?
Subiectul al III-lea. Elevii au fost provocați să arate că pot folosi ceea ce au învățat.
Au început cu o definiție: Ce înseamnă să faci un experiment în sociologie? Dar întrebarea nu cerea o teorie seacă – era despre cum ajungem să înțelegem lumea așa cum este, nu cum ne imaginăm că ar fi.
S-a vorbit și despre grupuri, despre apartenență, despre alegeri. Cum îți influențează grupul valorile? Cum poate un partid să devină mai mult decât o opțiune politică – poate un reper, un model?
Exemplul despre oamenii care își depășesc condiția i-a făcut pe mulți să zâmbească în gând. Au scris despre mame care au muncit pentru ca fiicele lor să devină profesoare ? Despre adolescenți care au plecat din sate uitate și au ajuns la universități de top ? Despre mobilitatea care înseamnă, în fond, speranță ?
Și ultima cerință a fost, poate, cea mai frumoasă: Rolul pe care îl jucăm în societate se schimbă în funcție de lumea în care trăim. Un enunț care cerea reflecție. Pentru că nu e același lucru să fii elev într-un sat mic sau într-un oraș mare. Nu e același lucru să fii femeie într-o țară egalitară sau într-o societate conservatoare. Răspunsul nu putea fi sec. Trebuia trăit.
Și astfel, în ziua de 13 iunie 2025, proba scrisă la Sociologie s-a încheiat nu doar cu foi completate, ci și cu gânduri adânci. A fost mai mult decât un test – a fost o lecție despre oameni, despre viață, despre înțelegere.
Pentru unii, a fost doar un examen. Pentru alții, începutul unei viziuni mai clare asupra lumii.
Iar pentru toți, o dovadă că sociologia e mai importantă ca oricând”.
Raluca Pantazi
Diana Ghimiși
Ștefan Lefter
Ș.L.
Adriana Vișean
1 comment
Ce frumos spus de doamna prof. Dorcioman!