Apel de finanțare proiecte ONG pentru sănătatea emoțională a adolescenților, în valoare de peste 2 milioane de lei / Laura Cireașă, coordonator program: Vulnerabilitatea este văzută ca o slăbiciune (P)

Într-o vreme în care tot mai mulți adolescenți se simt singuri, copleșiți sau invizibili, mai ales în comunitățile mici și rurale, apelul În Stare să Ajut vine ca un răspuns firesc și necesar. Lansat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), cu sprijinul Kaufland România, în cadrul programului În Stare de Bine, apelul susține cu peste 2 milioane de lei proiecte ale ONG-urilor care pot construi spații sigure pentru tineri, unde emoțiile lor sunt ascultate, nu minimizate. Aplicațiile se pot trimite în perioada 14-18 iulie pe platforma instaredebine.ro, iar organizațiile pot solicita între 50.000 și 175.000 de lei.

Despre urgența acestui demers, dar și despre ce înseamnă sprijin real pentru Generația care simte totul, vorbim cu Laura Cireașă – coordonatoarea programului În Stare de Bine și membru FDSC, care explică: Pentru adolescenții care cresc în comunități mici, unde nu există sprijin emoțional, vulnerabilitatea este văzută ca o slăbiciune.

Ce este concret„În Stare Să Ajut”? Cui se adresează și ce vă propuneți voi, prin acest apel de finanțare?

Laura Cireașă: „În Stare să Ajut” este un apel de proiecte care face parte din programul În Stare de Bine – unul dintre cele mai mari programe anuale de finanțare privată din România, implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, cu sprijinul Kaufland.

Ne adresăm organizațiilor neguvernamentale care lucrează direct cu adolescenți din comunități vulnerabile, în special din mediul rural și urban mic (localități sub 50.000 de locuitori). Anul acesta, tema apelului este sănătatea emoțională a adolescenților – un subiect tot mai urgent, mai ales în comunitățile unde accesul la sprijin psihologic, spații sigure sau activități de dezvoltare emoțională este extrem de limitat. Ne dorim ca prin acest apel să susținem intervenții reale, bine ancorate în nevoile comunităților, care pot face o diferență pe termen lung în viața acestor tineri.

De ce este nevoie de un astfel de program și ce gol vine să acopere în societate?

Laura Cireașă: Nevoia a apărut firesc, din realitățile tot mai vizibile ale adolescenților din România – în special cei care trăiesc în comunități unde sprijinul emoțional este aproape inexistent.

Studiile arată că tinerii resimt din ce în ce mai acut lipsa unui sprijin constant, iar în paralel, sistemul public nu reușește să ofere răspunsuri suficiente. În plus, adolescenții din medii vulnerabile rămân adesea invizibili pentru politicile publice. Prin În Stare să Ajut, venim să acoperim acest gol, oferind sprijin organizațiilor care pot interveni direct acolo unde e cea mai mare nevoie – în comunitățile mici, în familii care se confruntă cu dificultăți și printre adolescenți care nu au cui să ceară ajutor atunci când le este greu și uneori nici nu știu cum să facă acest lucru.

Ce v-a făcut să alegeți în mod specific tema sănătății emoționale la adolescenți pentru anul acesta?

Laura Cireașă: În ultimii ani, din dialogul constant cu organizațiile partenere, am văzut tot mai clar că adolescenții sunt una dintre categoriile cele mai vulnerabile emoțional – mai ales cei din mediile defavorizate. Fie că vorbim despre bullying, consum de substanțe, izolare, lipsa unor repere sănătoase sau dependența de social media, toate aceste riscuri afectează profund starea lor de bine. Ediția de anul acesta a apelului În Stare să Ajut – Generația care simte totul – vine tocmai din această observație: tinerii simt intens, caută sens, dar adesea o fac singuri, fără sprijin. Iar fără intervenții bine gândite, riscul de a rămâne blocați în vulnerabilitate este uriaș.

Care sunt, din informațiile voastre și din experiența concretă din teren, cele mai frecvente provocări pe care le are un adolescent din mediul rural sau urban mic?

Laura Cireașă: Din informațiile pe care le-am primit de la organizațiile care lucrează cu tinerii ne-am dat seama că, cel puțin la nivel emoțional, provocările unui adolescent din mediul rural sau urban mic sunt foarte similare cu cele ale celor care trăiesc în mediul urban mare. Ceea ce face diferența este, de cele mai multe ori, accesul la servicii de sprijin emoțional sau psihologice, respectiv la programe de petrecere a timpului liber într-un mod sănătos vârstei lor (activități sportive, voluntariat etc.) sau la spații sigure unde se pot întâlni (ceea ce poate însemna și spațiu fizic, dar și grupuri de sprijin facilitate).

În plus, în mediul rural și urban mic, există o probabilitate mai mare ca adulții din jurul lor să fie mai puțin pregătiți să facă față provocărilor care vin odată cu vârsta adolescenței: uneori profesorii nu sunt pregătiți să răspundă nevoilor emoționale și cognitive ale adolescenților, alteori adolescenții sunt nevoiți să crească în grija rudelor, având părinții plecați la muncă în străinătate etc.

Pentru generația care simte totul – așa cum ați numit-o chiar voi – ,cum se traduc aceste provocări în modul în care arată viața unui adolescent astăzi? Cât de dificilă este ea?

Laura Cireașă: Pentru adolescenții care cresc în comunități mici, închise, unde nu există sprijin emoțional sau spații în care să se exprime sincer, vulnerabilitatea este văzută ca o slăbiciune. Când nu găsesc ascultare sau încredere, unii aleg rebeliunea ca formă de apărare sau strigăt după atenție, alții se închid în ei și devin la rândul lor indisponibili emoțional în relație cu ceilalți. Alții caută refugiu în alcool, substanțe sau relații toxice. Iar în absența unor repere solide și a unei gândiri critice cultivate, devin ușor de atras în grupuri radicale, ideologii extreme sau mesaje manipulative care le promit apartenență, sens sau putere.

Dificultatea nu stă întotdeauna doar în lipsuri materiale sau acces la resurse, ci mai ales în lipsa conexiunilor reale și a sprijinului emoțional constant.

Ce înseamnă, din perspectiva ta, un adolescent „în stare de bine”? Cum arată el și de ce are nevoie?

Laura Cireașă: Un adolescent În Stare de Bine este unul care își poate identifica emoțiile, căruia nu îi este teamă să vorbească despre ele, să ceară ajutor acolo unde simte că are nevoie. Ideal ar fi să aibă acces la spații sigure unde să poată crea, experimenta, învăța și greși, să poată să își urmeze visurile, indiferent de locul unde s-a născut.

Adolescența în sine este o vârstă dificilă care vine cu multă nevoie de independență și de validare a emoțiilor, a ideilor și principiilor proaspăt formate. Este o vârstă la care tânărul vrea să fie ascultat, nu doar auzit, iar adulții din jurul lui au de cele mai multe ori ei înșiși nevoie de sprijin pentru a trece, împreună cu ei, prin provocările acestei etape a vieții.

În ce fel pot organizațiile neguvernamentale să ajute în mod real adolescenții în ce privește sănătatea emoțională? Ne poți da un exemplu concret de intervenție utilă?

Laura Cireașă: Principalul lucru pe care o organizație neguvernamentală îl poate face pentru a sprijini sănătatea emoțională a adolescenților este să devină un spațiu sigur și constant pentru aceștia – un loc unde găsesc adulți empatici, bine pregătiți și cu adevărat prezenți în comunitate. Credem că una dintre condițiile esențiale ale unei intervenții cu sens este tocmai această prezență consecventă, care construiește încredere în timp. Din experiența noastră, intervențiile punctuale, în care o organizație apare pentru o perioadă scurtă, propune o activitate atractivă și apoi se retrage la finalul proiectului fără un plan clar de continuare, pot uneori să creeze mai multă frustrare decât sprijin real.

În ceea ce privește exemplele de intervenții, nu vrem să oferim rețete – fiecare comunitate și grup de adolescenți are nevoi și realități diferite, funcționează în medii diferite, care adesea nu se aseamănă de la un județ la altul sau chiar de la o localitate la alta.

Cum poate să se implice ecosistemul din jurul unui adolescent – ce ar trebui să aibă în vedere părinții și profesorii, de exemplu, și ce pot face ei concret pentru a spori sănătatea emoțională?

Laura Cireașă: Primul pas este să fim cu adevărat curioși în legătură cu adolescenții din jurul nostru. Să îi privim nu ca pe niște „copii care exagerează”, ci ca pe niște oameni tineri care învață să navigheze printr-o lume adesea haotică și copleșitoare. Au nevoie de adulți care știu să asculte fără să judece, care au disponibilitatea să spună „nu știu, dar sunt aici pentru tine” și curajul să-și recunoască propriile vulnerabilități.

Părinții, profesorii, consilierii, comunitatea în ansamblu – toți avem un rol esențial în a le valida trăirile, a-i ghida cu blândețe și a le oferi repere stabile. Nu trebuie să avem toate răspunsurile, dar e important să fim prezenți, să rămânem conectați și să construim spații în care adolescenții simt că pot fi ei înșiși. Iar uneori, asta începe pur și simplu cu întrebarea sinceră: „Cum te simți, cu adevărat?”.

Ce trebuie să știe ONG- urile care își doresc să aplice la În Stare Să Ajut? Cum să se asigure că inițiativele, proiectele și demersuri le lor sunt cu adevărat de impact? Spune-ne mai multe despre procesul de aplicare pentru finanțare.

Laura Cireașă: Încurajăm ONG-urile să vină cu propuneri realiste, bine ancorate în nevoile reale ale adolescenților din comunitățile lor și mai ales cu un plan clar de prezență constantă în teren. De multe ori, ceea ce face diferența nu este o activitate spectaculoasă, ci faptul că adolescentul știe că se poate întoarce mereu într-un loc unde este ascultat și sprijinit.

Aplicațiile se pot trimite în perioada 14-18 iulie pe platforma instaredebine.ro, iar organizațiile pot solicita între 50.000 și 175.000 de lei, pentru proiecte care se desfășoară timp de până la 4–6 luni. Mai multe detalii despre calendar și criterii sunt disponibile pe https://instaredebine.ro/apel-de-proiecte-2025-in-stare-sa-ajut/.

Le recomandăm tuturor celor care aplică să nu se grăbească să „bifeze” indicatori, ci să gândească intervenții care construiesc încredere și lasă urme bune în comunitate.