Începe școala și va fi un haos cu camerele video din școli. Vara aceasta Ligia Deca a cârpit din nou legile educației cu o Ordonanță de urgență pe care a copt-o și pe asta timp de 3 luni. Acum un an, ministrul ne-a spus că pune pe masa Parlamentului două legi care să cuprindă o viziune la care, chipurile, s-a lucrat intens 7 ani de zile. O minciună. Modificările vin și nu se mai opresc! Le-am spus de atunci că legile nu sunt bune. Iată, într-un singur an, marile reforme lucrate intens au fost modificate deja masiv de trei ori. Evident, de bune ce erau.
Să ne uităm pe una dintre ultimele cele mai aberante – deși modificările tot vin pe bandă rulantă. Printre zecile de modificări, inclusiv cu greșeli de redactare, legate de înscrierea copiilor cu CES la școală, transferul între filiere educaționale, calificări, pensionări, schimbarea regulilor pentru acordarea bursei, care de fapt înseamnă „dăm câte burse vrem noi, Guvernul, și doar când vrem noi”, Ligia Deca a dus din nou în derizoriu siguranța școlară.
În numele prevenirii violenței în școală, care este o problemă cât se poate de reală, ascunsă sub preș de toți responsabilii, Ligia Deca a făcut praf regulile de protecție a datelor personale și a bulibășit totul – despre cine și când poate fi filmat cu camere video în interiorul unei școli.
Violența școlară este prezentă din păcate, este dureroasă deopotrivă pentru victime, dar și pentru noi toți cei care privim înmărmuriți la jungla care a ajuns școala românească. Siguranța școlară nu este o glumă și NU trebuie tratată cu cârpeli. Am văzut în ultimul an tot felul de idei trăznite, venite de la minister și politicieni … de la testarea în masă a copiilor pentru consum de droguri, la percheziționarea lor ca pe niște borfași.
Acum s-a ajuns la subiectul sensibil al camerelor video în școli. Iar modul în care ministrul și ministerul au ales să reglementeze este jalnic.
Ministerul a făcut din nou o confuzie gravă care probabil va genera un scandal național. Nu are capacitatea de a înțelege cum se aplică Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) și care sunt temeiurile de aplicare a normelor GDPR. Face doar cârpeli în Legea învățământului preuniversitar, fără să înțeleagă cum funcționează mecanismele GDPR. Explic:
1. Art. 66 s-a schimbat în mod fundamental. În forma inițială a legii, era o consultare necesară montării sistemelor video, dar nu era un consimțământ per se. Față de forma inițială a legii, dispare acordul/dezacordul părintelui din contractul educațional pentru supraveghere video a copiilor. Acum se instituie un ditamai mecanismul de vot (majoritate simplă) care presupune votul tuturor oamenilor din respectiva școală. Cu alte cuvinte, voința părinților este redusă.
2. Se instituie o excepție în noua OUG prin care se prevede că, dacă există un număr semnificativ de sesizări privind săvârșirea unor acte de violență, instalarea camerelor se face doar cu informarea comunității școlare (iar nu cu acordul lor). Ce înseamnă semnificative? … poate ne explică doamna Deca. Dar aici e loc de abuz masiv.
3. A patra eroare: decizia de montare a camerelor se ia pe o perioada de 1 an. Ministerul nu înțelege cum funcționează GDPR și apreciază că an de an se va relua „consimțământul” pentru a menține sistemul video. Or, aici este problema reală: (i) birocratic va fi aproape imposibil și (ii) ce faci dacă în 2024, comunitatea spune da și în 2025 spune nu? Practic, expui din nou elevii la abuzul indeciziei birocratice.
4. Se menționează că se vor institui garanții pentru protecția datelor, însă nici ministerul nu a reglementat aceste garanții, dar stipulează că vor emite o metodologie. Dacă vor face această metodologie așa cum procedează cu multe altele, cu întârzieri peste întârzieri, Dumnezeu cu mila.
5. Singura măsura bună este că nu se va mai permite accesul în timp real al părinților la camerele video din clase, camerele trebuie să fie cu circuit închis astfel încât să nu poată fi accesate din afara școlii, chestiune pe care noi, USR, am semnalat-o încă din perioada dezbaterilor parlamentare din 2023, chiar și în sesizarea CCR, unde am subliniat posibile încălcări ale drepturilor la viața privată ale elevilor și profesorilor, în lipsa garanțiilor legale privind folosirea înregistrărilor video în școli.
Deci, ca sa simplificăm. Ministerul bagă părinților pe gât un soi de consimțământ general … evitând să-și asume ceva prin lege. O struțo-cămilă.
Prelucrarea datelor personale se poate face pe baza unor temeiuri clare: 1) temeiul poate fi unul legal, 2) poate fi reprezentant de interesul legitim sau 3) poate fi reprezentat de consimțământ. Ei bine, ministerul avea posibilitatea să instituie temeiul legal – de exemplu putea să scrie „toate unitățile au obligația de a avea camere”). Dar, ei nici acest lucru simplu nu l-au înțeles și au apelat, lăutărește, la temeiul consimțământului, dar îl aplică și pe acela greșit. În mod normal, dacă temeiul este consimțământul, atunci dacă o singură persoană spune „nu vreau”, nu se vor mai montează camere. Or, doamna Deca o forțează cu tot soiul de majorități prin care să justifice un pretins „consimțământ” general.
Mă întreb, oare nici în al doisprezecelea ceas, când problema siguranței școlare este una tot mai fierbinte, nu reușește să facă o treabă temeinic? Trist este că victimele acestor heirupuri sunt exact copiii acestei țări, ultimii pe lista de priorități a unei guvernări complet iresponsabile care duce nu doar educația, ci toată țara, în haos.
În final, aș vrea să notez totuși, pe altă temă, un lucru de care mă bucur din această OUG: ea nu mai conține minunatul drept de superficie al universităților, pe care l-am semnalat acum trei luni, după ce am analizat împreună cu juriști această minunăție. Am spus în data de 28 martie că e datoria opoziției să o oprească pe Ligia Deca. Am protestat în fața ministerului. Am oprit-o. Nu e o chestiune de satisfacție personală, ci de a face lucrurile corect. Ar fi însemnat liber la jaful banului public.
Am explicat tehnic ce efecte ar fi putut avea acest „drept” introdus în lege – un tun imobiliar mai mare decât Romexpo. Analiza mea, citită de peste 6000 de persoane și preluată de mai multe publicații, i-o fi dat de gândit doamnei Deca. Sper ca în dezbaterile din Parlament să nu fie reintrodusă acea prevedere neconstituțională prin amendamente. Rămân cu ochii pe ea.
—-
Op-ed: Ștefan Pălărie este senator, membru al partidului USR, membru în Comisia pentru Învățământ a Senatului României. Opinia este a autorului, nu în mod necesar și a redacției
Redacția
Raluca Pantazi și Mihai Peticilă
Virgil Iordache
Mihai Peticilă