Copiii supradotați să beneficieze de educație incluzivă, iar sprijinirea lor să facă parte din formarea inițială a profesorilor – recomandări-cheie într-un raport OCDE

Țările care nu au formulat, încă, politici de sprijin pentru copiii supradotați ar trebui să ia aminte la cele care au început deja să depună eforturi pentru a  dezvolta astfel de sisteme, bazate pe incluziune, arată un recent raport pe tema practicilor internaționale în domeniu, publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Acesta trece în revistă diverse abordări întâlnite în statele lumii cu privire la susținerea copiilor cu înaltă inteligență sau talente speciale și insistă asupra nevoii ca profesorii să se pregătească încă din programele de formare inițială, pentru a lucra cât mai bine cu elevii care se încadrează în această categorie.

• Raportul OCDE “Politici și inițiative pentru incluziunea elevilor dotați în țările OCDE” discută diverse abordări în țările membre ale organizației, dar și în alte state. În cazul României, documentul menționează că există recomandări privind includerea educației pentru copii supradotați în programele de formare inițială a profesorilor, dar implementarea lor depinde de dispoziția universităților de a oferi un astfel de conținut, ceea ce face ca puține instituții de învățământ superior să ofere asemenea cursuri. Lucru care, pe de altă parte, este prezentat drept un obiectiv important, general valabil, pentru a răspunde nevoilor acestor copii.

Raportul notează că în cele mai multe țări există dificultăți în implementarea unor programe de sprijin pentru copii supradotați, pornind de la lucruri simple, precum definirea lor sau măsurarea abilităților lor. 

• Și aceasta, pentru că definițiile sunt în continuă schimbare: dacă, până nu demult, era vorba despre copii care manifestă o inteligență peste medie, măsurată prin teste IQ, sau abilități apare la anumite subiecte precum matematica sau muzica, în prezent sensul de “supradotat” nu se mai referă doar la inteligență sau talent, ci cuprinde alte elemente, precum empatia sau creativitatea.

Abordările diverse de definire a acestui concept sunt sintetizate într-un comentariu pe marginea raportului, publicat pe platforma online departamentului pentru educație al OCDE:

• “Țările OCDE folosesc termeni diferiți pentru a-i descrie pe elevii dotați. De exemplu, Germania și Spania vorbesc despre elevi ‘dotați’, iar în Australia și Marea Britanie – despre elevi ‘dotați și talentați’. Franța pune accentul pe dezvoltarea elevilor și vorbește despre ‘elevi cu potențial înalt’. Abordările educației pentru acești elevi sunt de asemenea diferite. În Coreea de Sud, educația pentru elevi supradotați este o zonă de politică educațională separată, cu propriul cadru și cu școli dedicate. În alte țări, elevii supradotați sunt incluși într-o categorie mai largă, adesea cea a elevilor cu nevoi educaționale speciale. În unele contexte, precum Finlanda, nu se face nicio referire la elevii supradotați, iar școlile trebuie să poată să răspundă nevoilor tuturor elevilor, ără să evidențieze caracteristici personale. Ceea ce este comun, însă, în aproape toate țările CODE este existența unor strategii de accelerare prin care li se oferă elevilor dotați să învețe mai rapid și să aibă acces la conținuturi curriculare mai bogate, la activități de învățare în afara clasei”.

Potrivit raportului citat, în paradigma educației incluzive este esențial ca în școală cultura incluzivă să fie valabilă și pentru elevii supradotați, într-o formă sau alta. Documentul arată că sunt încă limitate argumentele cu privire la cele mai bune mijloace de a-i sprijini pe acești elevi, dar “paradigma incluziunii și cercetările recente tind să sugereze că a avea un grup divers de elevi laolaltă, într-o clasă normală, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, este un lucru benefic pentru toți”. 

OCDE arată că, în prezent, este nevoie ca profesorii să fie bine echipați pentru a putea răspunde nevoilor copiilor supradotați: “Educarea copiilor dotați poate fi o provocare practică și intelectuală deopotrivă și depinde de fiecare context educațional în parte. În acest sens, o pregătire profesională cuprinzătoare legată de dotarea elevilor, însoțită de o pregătire continuă privind practicile incluzive, ar întări semnificativ rezultatele academice și starea de bine ale elevilor dotați”.

Din acest punct de vedere, autorii apreciază că metodele pedagogice diferențiate, folosite în combinație cu alte strategii mai largi pentru educația destinată elevilor dotați și adaptate fiecărui context, par să reprezinte cele mai bune practici care răspundă acestor nevoi. Dar diferențierea este greu să fie pusă în practică și e nevoie să se bazeze pe cercetări consistente și pe programe substanțiale de formare a profesorilor.

• Raportul OCDE privind Politicile și inițiativele pentru incluziunea elevilor dotați poate fi consultat aici

Foto © Dmytro Zinkevych | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.