Matei Vișniec este astăzi unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai lumii, iar piesele sale sunt jucate în teatre din zeci de țări și la cele mai mari festivaluri. Președintele Franței i-a acordat anul trecut titlul de Cavaler al Ordinului Național al Meritului, iar în 2018, Ministerul Culturii din Franța l-a decorat cu titlul de Cavaler al Artelor și al Literelor, scrie publicația Cultura la Dubă, într-un material in extenso despre dramaturgul care povestește că România i-a dat rădăcini și Franța i-a dat aripi.
Din păcate, vizitele în România nu îi oferă tot timpul bucurii. Una dintre durerile sale este că multe biblioteci din țară au fost închise ori sărăcite. Chiar biblioteca din Rădăuți, care i-a deschis drumul către cultură, a fost recent în mijlocul unei situații nefericite, în care autoritățile au decis să taie din bugetul alocat instituției de cultură, notează jurnalista Alexandra Tănăsescu, ce a pornit la Paris pe urmele lui Matei Vișniec.
“E o rușine că în vremea comunismului Biblioteca din Rădăuți era mai bogată și la îndemâna publicului, era în centru, acum e la un etaj, trebuie să o cauți, fiindcă jos s-a făcut un magazin.
Bibliotecile nu trebuie lăsate de izbeliște, ci trebuie reimaginate, reorganizate, iar bibliotecarii pregătiți pentru o nouă strategie de atragere a cititorilor.
De exemplu, în Franța există de 20 de ani un festival care se numește ‘Să citim cu voce tare’, la care participă vreo 20.000 de oameni benevol. Și ce fac ei? Se duc în școli și în alte instituții și citesc cu voce tare, ceea ce creează o cu totul altă experiență decât dacă îi spui unui copil să citească, se întâmplă un miracol. E doar un exemplu despre cum poți să-i scoți pe copii din telefoanele lor mobile.
Iar bibliotecile trebuie să devină un spațiu de socializare. În plus, în Franța bibliotecile nici nu se mai numesc biblioteci, se numesc mediateci, fiindcă acolo sunt și filme, muzică și alte activități.
Dacă educi un copil numai prin imagini, dispar mecanismele de creare a conceptelor și de reflecție pe bază de concepte. Atunci când citești o poveste, tu îți imaginezi ce vrei.
Dacă 2 milioane de copii văd “Albă ca zăpada”, un film făcut de Hollywood, 2 milioane de copii vor avea aceeași imagine despre “Albă ca zăpada”.
Dacă 2 milioane de copii vor citi “Albă ca zăpada”, vor fi 2 milioane de oameni cu viziuni diferite. Asta este diferența între a te lăsa îndoctrinat de Hollywood și a citi și a lăsa mintea să zburde.”
Citește în publicația Cultura la Dubă interviul integral acordat de dramaturgul Matei Vișniec jurnalistei Alexandra Tănăsescu
Sursă foto: Bogdan Iordache – Cultura la dubă / Dramaturgul Matei Vișniec și jurnalista Alexandra Tănăsescu
Costin Ionescu
C.I.
Redacția
Alexa Stănescu
Raluca Pantazi
2 comments
Pe copii nu ii scoti din telefoanele mobile cu ajutorul lecturii.
Copiilor le pui de mici de tot, cartea in mana, inainte sa descopere pierderea de vreme, plafonarea si monotonia oferite de telefonul mobil.
Corect. Daca faci treburile la timp, reusesti. Macar cumpare-le un E-book bun, daca tot nu merge altfel. Cartea sau E-bookul ar trebui sa fie in mana copilului inainte dd telefon si laptop. De altfel, eu consider ca un minor nu are nevoie de telefon decat in conditii speciale. Iar dupa 18 ani este liber sa munceasca sa si-l procure. Fie mici activitati in ajutorul parintilor, fie efectiv la munca, un partime sau zilier, orice pentru a intelege valoarea banului ce plateste acel telefon. Eu am dat jumatate de salariu de profesor pentru el si am grija de el pentru ca e din banii mei munciti. Ei nu apreciaza nimic, pentru ca primesc ca si cum li se cuvine doar pentru ca sunt minori.