Fostul ministru al Educației Daniel Funeriu a vorbit despre organizarea claselor în școlile din Franța, detaliind două elemente care l-au surprins pe când era a XII-a și tocmai plecase din România: „ușile sălilor de clasă aveau geam și erau adesea deschise în timpul orelor” și „nu profesorii veneau la clasă, ci clasele se mutau la sălile unde predau profesorii”.
„Cred că ar fi bine ca aceste măsuri să fie luate și în România, acolo unde ele nu sunt deja luate. De ce nu le-am luat eu la nivel de sistem? Pentru că după ce am tatonat am considerat că ar duce la încă un front politico/mediatic ușor de manipulat în defavoarea ministerului, așa că am decis să o las pentru septembrie 2012. Când nu mai eram”, a scris Funeriu pe pagina sa de Facebook.
Fostul ministru a relatat că atunci „când am intrat în clasa a XII-a în Franța m-au surprins două lucruri:
- 1) ușile sălilor de clasă aveau geam și erau adesea deschise în timpul orelor și
- 2) nu profesorii veneau la clasă ci clasele se mutau la sălile unde predau profesorii”.
„Ușile transparente sunt foarte utile din două motive: induc, zi de zi, în copii firescul transparenței și permit directorului ca, fără să deranjeze orele, să își facă o idee despre ce se întâmplă în clasă”, a precizat acesta.
În ceea ce privește „mișcarea elevilor” la cabinetele profesorilor, „e utilă pentru ca în pauză elevii, adesea adolescenți, să își consume energia prin curte sau plimbându-se pe culoare în loc să o concentreze în spațiul restrâns al unei săli de clasă”, a afirmat fostul ministru.
„Cred că ar fi bine ca aceste măsuri să fie luate și în România, acolo unde ele nu sunt deja luate. De ce nu le-am luat eu la nivel de sistem? Pentru că după ce am tatonat am considerat că ar duce la încă un front politico/mediatic ușor de manipulat în defavoarea ministerului, așa că am decis să o las pentru septembrie 2012. Când nu mai eram”, a precizat Funeriu.
Fostul ministru spune că „un alt lucru care îmi pare deosebit de important este regândirea configurației toaletelor astfel încât arhitectura lor să fie similară cu cea din aeroporturi, unde o autoritate poate lesne observa dacă se întâmplă ceva în neregulă, fără a perturba intimitatea. E și mai ieftin, și mai puțin dispus actelor de indisciplină”.
Precizările fostului ministru PDL al educației vin după ce ministrul liberal al Educației a intrat neanunțat într-o sală de clasă, după ce a ascultat la ușă cum învățătoarea țipa la copii. Anisie, însoțită de presă în vizita inopinată, a certat-o la rândul său pe învățătoare, iar imaginile difuzate de media au generat o adevărată dezbatere (detalii aici).
Foto: Ciprian Hord
Diana Ghimiși
Alexa Stănescu
2 comments
La școală unde am învățat, că și la majoritatea școlilor la care am lucrat, funcționează același sistem, al „cabinetelor”.
Pe lângă argumentul că deplasarea elevilor, în pauze, este mai bună decât lăsarea lor nesupravegheați, alt argument, mult mai convingător, este acela că este greu profesorului să deplaseze material didactic, fie și puțin, de la o oră la alta, în schimb în cabinete, folosite constant, fiecare profesor este motivat să-și adune o „zestre” de cărți, materiale de referință, machete, aparatură și tot ce-i mai trebuie pentru a ține ore cât mai complexe! Uneori, dotări chiar impresionante, mai ales în cazul titularilor, care stau pe termen îndelungat!
Sala clasei îndeamnă la fondul școlii.
Cabinetul îndeamnă la dotări din partea școlii și a profesorilor, derularea de proiecte pentru dotare!
Și noi suntem demult în Franța sub acest aspect, dle Funeriu, școlile nefiind toate black boxes spre interior. Pentru că avem, la multe școli din țară, și ”transparență” spre interior, și clase de elevi care se mută după profesori.
Ce mi se pare foarte curios este că dumneavoastră ați observat doar că ușa clasei nu avea geam, nu și cine este, cum este, cu cine este și ce face lângă ușă!!!
Cât privește afirmația ”… un alt lucru care îmi pare deosebit de important este regândirea configurației toaletelor, astfel încât arhitectura lor să fie similară cu cea din aeroporturi”, dati-mi voie să mă îndoiesc de faptul că vom găsi destule avione pe care să le transformăm în săli de clasă, pentru ca astfel de scoli-aeroport să poată beneficia de toaletele moderne gândite de dvs. special pentru ele.
Pe de altă parte, putem fi de acord că și un ministru al Educației mai trebuie să coboare din când în când în colbul școlilor de la țară, dar nu pentru a le prăfui și mai tare, ci, dimpotrivă, pentru a le ajuta să se ridice. În primul rând moral și educațional. Și apoi, dacă se poate, și material. Spun ”dacă se poate”, pentru că ”puterea” în ceea ce privește partea materială a școlilor este la comunitatea locală, comunitate condusă de primari, care, la rândul lor (cel puțin o parte din) s-ar putea să nu fie interesați nici de școală și nici de educația din școală. Cu atât mai mult de ministrul educației, chiar femeie fiind.
Concluzionând, am înțeles că v-ați referit la scolile și la elevii din Franța. Nu-mi este foarte clar dacă toaletele aeroporturilor la care vă referiți sunt tot din Franța.
Ceea ce nu înseamnă că, în calitate de fost ministru al Educației, nu ați avut și nu aveți anumite merite.
Cu stimă,
Prof. Mircea Bertea