Președintele Nicușor Dan (55 de ani) își începe de azi oficial mandatul la Cotroceni, după ce a plecat cu șansa a doua sau chiar a treia, a recuperat metru cu metru în campanie, s-a calificat la limită în turul doi și l-a învins, în cele din urmă, la finalul unei confruntări epice, dar cu o mare diferență de scor, pe candidatul anti-european George Simion.
Dar cum se explică succesul lui Nicușor Dan? Care sunt marile provocări ale mandatului său? Ce-l așteaptă pe noul președinte al României, al cincilea după Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis – cei patru președinți de după căderea comunismului în 1989?
Victoria lui Nicușor Dan este, înainte de toate, meritul său. Nu datorează nimic nimănui. Un exemplu bun de predat în școlile de politologie. Este, dacă vreți, o poveste de succes a unui self-made man în politică, de lup singuratic care și-a calculat momentul cu precizia unui olimpic.
Așa a ajuns primarul Capitalei, speculând criza de oferte politice credibile din partea marilor partide. Tot așa a țâșnit pe culoarul către Cotroceni, profitând de oferta catastrofală a unei clase politice cu resursa de zbor complet epuizată.
Prima șansă a lui Nicușor s-a numit Marcel Ciolacu, Niculae Ciucă, Crin Antonescu, Klaus Iohannis – adică tot atâtea sinonime pentru mediocritate, impostură și un mod greșit de a face politică.
A doua mare șansă a fost Călin Georgescu, George Simion și AUR: un Mesia pro-rus, un candidat extremist și un partid neo-fascist care au periclitat grav traiectoria occidentală a României.
A treia mare șansă a lui Nicușor a fost pariul greșit al Statelor Unite și al Rusiei. Cele două mari puteri au acționat fiecare separat împotriva intereselor României, încercând să întoarcă țara cu spatele la UE.
Spre deosebire de politicienii numiți mai sus, Nicușor Dan a crezut în ceva și s-a bătut pentru interesul public, fie ca activist, fie ca primar general.
Cu riscul de a bloca dezvoltarea unui întreg oraș, s-a ținut cu încăpățânare, în calitate de primar general, de războiul său cu rechinii imobiliari și cu construcțiile ilegale, dintr-o pasiune dusă la extrem pentru patrimoniul arhitectonic al Capitalei. Nu veți găsi prea ușor un alt politician din partidele tradiționale care să lupte cu atâta tenacitate, complet dezinteresat, pentru o idee.
Nimeni nu-l poate asocia cu găștile din politică sau cu rețelele de corupție din partide. Imaginea de candidat independent a contribuit decisiv la opțiunea alegătorilor pentru cineva rupt complet de o clasă politică falimentară.
Acest matematician ambițios a crezut mereu în propria șansă și s-a bătut pentru ea până la capăt. Ca orice true believer, a crezut înainte de toate. A crede cu putere în propriul destin este prima condiție pentru a reuși în politică.
Sunt destui alegători care au votat cu Nicușor Dan, deși nu sunt convinși că este cel mai potrivit pentru funcția de președinte al României.
Mulți nu cred că dispune de anvergura, experiența politică și abilitatea necesare unui șef de stat. Dar, cu toate acestea, n-au avut nicio reținere în a-l vota. Nicușor Dan a fost poate un candidat discutabil pentru unii, dar nu a existat alternativă. George Simion este catastrofa indiscutabilă. De această dată nu am votat răul cel mai mic, ci am oprit răul absolut.
Orice alegător cu busola corectă n-a avut nicio ezitare între un olimpic internațional și un huligan de stadion, între un politician calculat, cu discurs corect, și un scandalagiu populist cu fantezii neo-legionare.
Cu toată confuzia și manipularea de pe TikTok și rețelele sociale, România s-a dovedit, în cele din urmă, profund atașată valorilor occidentale.
Citește analiza integrală pe G4Media.ro
Raluca Pantazi
Redacția
C.I.
