Tăcerea strategică a președintelui Iohannis despre dezastrul din învățământ

Nici un cuvânt despre împărțeala pe criterii politice a locurilor în universități. Zero referire la fotoliile goale de la Educație și Cercetare. Tăcere totală pe ordonanța care a scos în stradă minoritățile. Nimic despre trocul Orban-Dragnea cu liceul maghiar din Târgu Mureş. Ce să mai vorbească despre greșelile grosolane din manuale? Prima zi de facultate l-a surprins pe Klaus Iohannis în mijlocul a două festivități. Tot ce a putut spune au fost niște generalități care ar fi mers, fără vreo modificare, spuse în orice țară:

• “Timpurile se schimbă și, în mod normal, ar trebui să fim pregătiți să le facem față. Din nefericire, realitatea ne demonstrează că nu suntem. Spre exemplu, în domeniul cercetării și inovării se fac pași înapoi, prin modificări care riscă să blocheze performanța şi creșterea competitivității economice, cu impact negativ pe termen lung asupra bunăstării sociale.
• Instabilitatea legislativă și lipsa unei direcții clare în educație m-au determinat să lansez proiectul „România educată”, ale cărui concluzii vor fi prezentate public în curând”.

Cum să coboare președintele în mocirla politică a partidelor? Trebuie să fie capul limpede, să dea direcțiile majore.

Direcția majoră pe care a promis-o prin proiectul “România educată” lipsește, însă, de 4 ani. Nicio concluzie nu a răzbătut dincolo de palat, iar planul este promis la scară istorică mare.

“Nu e momentul oportun, acum, să fie făcut public documentul”. “Climatul politic e total nefavorabil. Dezbaterea ar fi confiscată”, se aude dinspre Cotroceni, de aproape un an. “Lipsesc datele științifice, modelele validate până acum, fără de care nu avem decât un raport de vorbe”, spun experții.

“E limpede că proiectul este doar un cârlig electoral”, spun cei mai mulți dintre experții și politicienii consultați de EduPedu.ro. Îl va lansa cât de târziu posibil, cu mesajul: al doilea mandat e necesar, pentru a coagula forțele politice în jurul ideilor, spun sursele noastre.

Între timp, prezentul desăvârșește contrareforma în educație, iar oglinda o avem astăzi exact în universități. Dacă s-ar fi uitat dincolo de politicienii care au umplut la refuz sălile festive luni, Klaus Iohannis ar fi văzut un mare gol. În doar 10 ani, numărul studenților români s-a înjumătățit: de la 879.211 studenți români în 2009, am ajuns la 383.364 de studenți în 2017.

Demografia, Bacalaureatul, goana după bani a universităților tradusă în calitate slabă a cursurilor și accesibilitatea crescută a facultăților europene au golit amfiteatrele.

Ce te faci, însă, dacă te încăpățânezi să rămâi? PSD și ALDE dau lovitură după lovitură educației și cercetării, cu o eficiență maximă. Nu a mai rămas nimic în picioare din ideea unui învățământ centrat pe elev, depolitizat și axat pe performanță. Cercetarea își ia adio de la votul în Agenția Spațială Europeană, și nici participarea la CERN nu pare să fie o certitudine pentru prea mult timp, pentru că guvernul nu și-a plătit angajamentele. Vestea proastă a auzit-o și președintele Klaus Iohannis, pentru că a fost făcut la Iași, unde se afla și el.

Probabil că nu i s-a părut suficient de grav. Sau era afundat cu gândurile în planurile de viitor. Să recitim ce spunea Klaus Iohannis acum 4 ani, la scurt timp după ce a fost ales președinte: Educația “e o temă atât de importantă, încât doar președintele poate să ducă această discuție despre ce vrem noi în România cu sistemul de educație, să ducă aceasta tematică în spațiul public într-o discutie foarte amplă, care să arate unde suntem și unde vrem să ajungem”.

Și dacă este atât de important, atunci de ce continuă să tacă, inclusiv pe o temă pe care susține că se pricepe bine?