Demiterea directorului de la Muzeul Național de Istorie în scandalul coifului dacic, cerută de AUR și livrată de PSD. Un exemplu de răsturnare a valorilor

PSD a dat marți sânge la popor și satisfacție pentru AUR. Ministra Natalia Intotero l-a demis pe inițiatorul excepționalei expoziții cu tezaurul dacic, directorul Ernest Oberlander-Târnoveanu, pentru probleme în comunicare, deși chiar premierul Ciolacu aruncase toată răspunderea jafului pe muzeul olandez. Anunțul a venit la capătul unei conferințe de presă în care dna Intotero a maltratat logica și limba română. Apogeul prestației a fost momentul când un expert i-a desființat ideea de a organiza expoziții externe cu copii ale obiectelor de artă.

• E a treia oară în ultimele săptămâni când vedem o anumită conivență între PSD și AUR. Ieri a cerut AUR demiterea directorului Ernest Oberlander-Târnoveanu, azi l-a demis dna Intotero (PSD). Vinerea trecută, AUR a ajutat PSD să facă majoritate în Consiliul General al Bucureștiului, trădând înțelegerea inițială cu USR. Acum două săptămâni, George Simion a reușit performanța unică de a face miting de protest la guvern cu spatele la sediul guvernului și fără să ceară demisia lui Marcel Ciolacu.

Apariția publică a dnei Intotero și demiterea fără vreun motiv solid a directorului Muzeului Național de Istorie mi-au amintit de poveștile bunicului meu despre instalarea comuniștilor în satul lor: au răsturnat complet valorile comunității, i-au pus în fruntea comunei pe neisprăviții locului, al căror unic avantaj era obediența totală față de Partid.

Cum e posibil ca un politician precum Natalia Intotero să devină ministru al Culturii? Cât de stricate sunt mecanismele de selecție în PSD, astfel încât unii miniștri, adică elita politică a țării, să arate atât de deplorabil? Atât de mare e presiunea baronilor locali asupra conducerii centrale?

Urmăriți zece minute din conferința doamnei Intotero. Veți observa câteva deficiențe inacceptabile de comunicare: incapacitate de a sintetiza informația relevantă, încărcarea discursului cu detalii prolixe (lipsa semnalului la telefon de exemplu), limbaj de lemn, formulări școlărești, exagerări ridicole (furtul coifului dacic e „o durere ce nu poate fi exprimată în cuvinte”). Pe scurt, un chin pentru auditoriu.

Citește editorialul complet semnat de Cristian Pantazi pe G4Media.ro.