Echinocţiul de primăvară, în 2024, a avut loc marți, 20 martie, la ora 05:06, potrivit www.astro-urseanu.ro. Acest fenomen astronomic marchează începutul primăverii astronomice în emisfera nordică, care durează aproximativ 92 de zile, notează Agerpres.
Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare şi, începând de la această dată, durata zilei va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii în scădere, până la data de 20 iunie 2024, când va avea loc solstiţiul de vară. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic, conform sursei citate.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul este invers, acest moment marcând începutul toamnei astronomice; în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte 6 luni.
La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilei cu cea a nopţii, indiferent de latitudine. La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest.
Cele două puncte de pe ecliptică, în care se află Soarele în momentul echinocţiului, se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Astfel, în acelaşi moment, în emisfera sudică se produce echinocţiul de toamnă, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, mai transmite Agerpres.
Al doilea echinocţiu al anului reprezintă momentul în care soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie (22 septembrie în 2024), marcând echinocţiul de toamnă în emisfera nordică şi echinocţiul de primăvară în emisfera sudică. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
G4Media.ro
Adriana Vișean
Alexa Stănescu
2 comments
Ziceti: „Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare şi, începând de la această dată, durata zilei va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii în scădere, până la data de 20 iunie 2024, când va avea loc solstiţiul de vară”.
Total incorect! Ziua incepe sa creasc de la solstitiul de iarna, cand a avut durata minima. Ziua tot creste si noaptea tot scadr, pana devin egale, la echinocțiul de primavara, dupa care ziua devine mai mare ca noaptea, continuindu-si cresteres, pana la solstitiul de vara.
DECI DURATA ZILEI E IN CONTINUA CRESTERE DE LA SOLSTITIUL DE IARNA PANA LA CEL DE VARA!!!!! GRAVA EROARE!
Notiunea de „ecuator ceresc” este ambigua, pentru ca plan ecuatorial si ecuator exista doar relativ la globul pamantesc. Soarele nu „traverseaza”, simplu, planul ecuatorial ceresc, vazut ca extensie la infinit in spatiul astronomic sl planului ecuatorial. Ceea ce se intampla este ca unghiul de inclinare fata de planul ecuatorial al planului orbitei Soarelui incepe sa creasca, dupa ce a suferit o scadere continua de la solstitiul de vara pana la solstitiul de iarna. Iata de ce avem impresia ca Soarele urca tot mai sus pe cer intre solstitiuul de iarna si cel de vara, uyrmand sa coboarea dupa solstitiul de vara pana la cel de iarna. Asta se intampla pentru emisfera nordica a terrei, adica acea „jumatate” de glob pamantesc situata „deasupra” planului ecuatorial al Pamantului.