Familiile cu copii ajung la doar 50% din coșul minim pentru un trai decent – raport Friedrich Ebert Stiftung: Bursele școlare devin esențiale pentru menținerea elevilor în sistemul de educație

Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” (OUG 156/2024) și extinse de Guvern prin Legea 141/2025 au subminat tendința de îmbunătățire a situației economice a familiilor cu copii, vizibilă în perioada 2020-2024, arată o analiză publicată de Fundația Friedrich Ebert România. Înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale a adâncit decalajul dintre bugetele familiilor și valoarea coșului minim pentru un trai decent, în contextul unei inflații estimate la 9,5% în 2025, potrivit Institutului Național de Statistică (INS).

Analiza arată că o familie formată din doi adulți plătiți cu salariul minim pe economie și doi copii de vârstă școlară ajunge, în 2025, la venituri care acoperă doar aproximativ 50% din valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent, estimat la 11.370 de lei pe lună. În cazul unei familii în care doar un părinte obține salariul minim, veniturile acoperă aproximativ 36% din acest prag, iar pentru o familie de șomeri de lungă durată, beneficiară de venit minim de incluziune (VMI), bugetul lunar ajunge la aproximativ 20% din coșul minim.

Raportat la pragul sărăciei relative monetare, de 4.070 de lei pe lună în 2024, familia beneficiară de VMI se situează la doar 43,8% din acest nivel. Analiza evidențiază că, în aceste gospodării, bursele sociale acordate copiilor pot reprezenta până la un sfert din bugetul familiei, în timp ce sprijinul direct pentru familiile cu copii prin VMI reprezintă doar 12%. În familiile cu un singur salariu minim, bursele sociale pot aduce 15% din venituri, iar ajutorul pentru familiile cu copii doar 5,5%.

Analiza mai arată că, în lipsa indexării prestațiilor sociale și a extinderii sprijinului pentru familiile cu copii, școala ajunge să funcționeze ca principal mecanism de protecție socială, deși nu este gândită pentru acest rol. În România, bursele sociale și alte forme de sprijin condiționate de frecventarea cursurilor devin decisive pentru menținerea copiilor în sistemul educațional, în condițiile în care familiile cu venituri foarte mici nu pot acoperi cheltuieli de bază precum transportul, rechizitele sau hrana zilnică. Autorii avertizează că această dependență de sprijinul școlar riscă să excludă tocmai copiii cei mai vulnerabili, care nu pot respecta condițiile de frecventare din cauza sărăciei și instabilității familiale.

Amintim că, din anul școlar 2025-2026, bursele sociale sunt mai puține, după ce pensia alimentară a fost luată în calcul la venitul familiei și au fost excluse bursele pentru elevii din familii monoparentale.

Potrivit Fundației Friedrich Ebert, contribuția transferurilor sociale la reducerea sărăciei rămâne mult sub media europeană.

Datele Eurostat citate în analiză arată că, în 2024, doar 20% dintre persoanele aflate sub pragul sărăciei din România au reușit să evite sărăcia datorită transferurilor sociale, comparativ cu o medie de 35% la nivelul Uniunii Europene. Diferența este și mai mare în cazul familiilor cu doi adulți și doi copii: 22,5% în România, față de 43% media UE.

Analiza subliniază că înghețarea indicatorului social de referință (ISR), indexat ultima dată în martie 2024 la 660 de lei, afectează direct nivelul alocațiilor pentru copii, al indemnizațiilor pentru creșterea copilului și al altor prestații sociale. În paralel, renunțarea la indexarea alocațiilor pentru copii în funcție de inflație și înghețarea venitului minim de incluziune erodează puterea de cumpărare a familiilor, în condițiile în care creșterile salariale nu reușesc să compenseze scumpirile.

Autorii avertizează că aceste măsuri riscă să compromită obiectivul asumat de România de reducere cu cel puțin 7% a populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială până în 2027, față de nivelul din 2020. În educație, efectele pot fi indirecte, dar semnificative: creșterea dependenței de bursele sociale, riscul de absenteism și abandon școlar și adâncirea sărăciei educaționale în rândul copiilor din familii cu venituri scăzute, care nu reușesc să acopere costurile minime ale școlarizării.