În România anului 2025, în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale, presa liberă aproape a dispărut. Nu doar cea scrisă din chioșcurile de ziare, ci din conștiința publicului, acaparat de fluxuri de informație scurtă, zgomotoasă și adesea partizană, scrie Liviu Constandache, consultant educațional. Acesta acuză faptul că acest peisaj media este tot mai controlat de bani publici redirecționați prin subvenții către partide.
Statul român alocă anual partidelor politice sume consistente din bugetul de stat: între 0,01% și 0,04% din PIB, conform Legii 334. În teorie, acești bani ar trebui să fie folosiți pentru promovarea politicilor publice, a participării civice și pentru susținerea pluralismului politic. În practică, însă, aceste sume – care au ajuns la sute de milioane de lei – au fost folosite în bună măsură pentru a controla discursul public, susține Liviu Constandache.
Campaniile media sponsorizate de partide au împins în plan secund presa independentă, favorizând influenceri transformați peste noapte în „jurnaliști” și redacții care au devenit portavocea decidenților. Libertatea presei a fost înlocuită, treptat, cu obediență editorială. Cuvântul scris a fost înlocuit de lozinci, de conținut video agresiv și fragmentar.
În lipsa unui mediu care încurajează lectura reflexivă, capacitatea de analiză critică și acțiune informată scade drastic.
„Am rămas cu clipulețe de câteva secunde, cu mesaje lătrate și scoase în evidență colorat”, spune Constandache. Într-o societate copleșită de zgomot informațional, cetățeanul nu mai are timp să reflecteze, ci reacționează impulsiv, după cum sună cel mai tare ecoul propagandei.
Liviu Constandache propune o redirecționare a unei părți din subvențiile acordate partidelor către susținerea presei independente – scrise și online – dar cu condiția apartenenței acestor publicații la un corp profesional de jurnaliști.
Un astfel de model ar putea funcționa în mod similar cu sprijinul oferit de Uniunea Europeană pentru industriile creative, precum cinematografia. Astfel, nu s-ar finanța direcționat conținutul, ci infrastructura care permite jurnalismului să existe, să funcționeze și să supraviețuiască economic.
Apelul la protejarea cuvântului scris nu este doar un mesaj pentru jurnaliști, ci este un mesaj pentru întreaga societate, în special pentru sistemul educațional. Cititul analitic, gândirea critică, capacitatea de a discerne între fapte și manipulare nu se pot dezvolta într-un mediu în care informația este distorsionată de interese partinice.
Educația pentru cetățenie democratică nu se învață doar în școli, ci și prin acces la informație de calitate. Iar presa de calitate asta face.
Redăm mesajul lui Liviu Constandache:
„În apărarea cuvântului scris!
În ultimii ani de zile, Statul român a dat bani partidelor din Parlament ca ele să îi folosească pentru a-și promova politicile și măsurile: „Suma alocată anual partidelor politice de la bugetul de stat este de cel puțin 0,01% și de cel mult 0,04% din produsul intern brut. Pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul mandatelor obținute în alegeri de candidații femei. – cf legii 334”. Sute de milioane, miliarde de la apariția subvențiilor.
Cu acești bani, au plătit ce le convenea din presă, au plătit campanii în mediile sociale, au platit oamenii din presă să spună ce doresc ei. Daca erai pe gustul lor, erai imbracat in bani, daca nu, asa e viata…
O sumă uriașă provenită din bugetul de stat și alocata discreționar, a distorsionat ceea ce înțelegem prin presă. Brusc, „influențări” de internet, au devenit „jurnalisti”, jurnalistii primeau bani in functie de modul cum se poziționau pe langă decidenții banilor. În felul acesta presa liberă a ajuns pe cale de dispariție, dispărând cu totul din zona scrisă și mai păstrând câteva redute în online. În loc de presp, propagandă.
A nu avea presă scrisă la nivel național (și aici cred ca suntem singura țară care nu mai are asa ceva) înseamnă să elimini posibilitatea oamenilor de a sta tihnit, cu ziarul în față și să aibă exercițiul lecturii analitice. Să citești cu gandurile acolo un articol, să digeri ceea ce citești și să acționezi în consecință.
Am rămas cu clipulețe de cateva secunde, cu mesaje lătrate și scoase în evidență colorat. Ni se transmite fix ce cred unii că trebuie să pricepem și nimic mai mult. Înghițim pe nemestecate si ne facem obezi informațional. Și acționăm în consecință.
Avem nevoie de presă scrisă națională și locală. Avem nevoie de presă independentă. Face parte din educația noastră.
Nu putem cere acum să apara trusturi de presa pentru că jurnalistii nu si-ar putea permite o astfel de investitie și nu avem o cultura a filantropiei în acest domeniu riscând să ajungem iar la moguli de presă direcționată, dar daca am duce din banii alocați partidelor o parte spre finanțarea presei scrise și chiar și a celei online, dar în condițiile apartenenței la un corp profesionist de jurnaliști care exista deja, am putea începe iar sa avem o a 4-a putere in stat care sa asigure protectia cetateanului.
Asa cum exista fonduri UE pentru finantarea cinematografiei sau a creativitatii, ar trebui sa existe fonduri care sa sprijine presa independenta. Fără presa independentă, ramane doar propaganda. Si aici Rusia e specialistă.
Acum nu mai exista puterea cuvântului scris. este doar puterea zgomotului. Iar cand nu e decat zgomot, nu mai auzi de calea rațiunii”.
Nota redacției: Edupedu.ro nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, Edupedu.ro nu acceptă bani de la partidele politice.
Edupedu.ro nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun, vicii și comportamente incompatibile cu Educația și cu viața sănătoasă și responsabilă a cititorilor noștri.
„
Diana Ghimiși
Ștefan Lefter