Ipoteze privind declinul Imperiului Roman, contestate de câteva dovezi arheologice dintr-un oraș italian care ar fi început să regreseze cu 300 de ani mai târziu decât s-a crezut inițial – studiu al Universității Cambridge

Arheologii au dezgropat rămăşiţele unui teatru acoperit, ale unei pieţe şi ale unui port fluvial în situl unui oraş roman situat în centrul Italiei, descoperiri care contestă ipotezele privind declinul Imperiului Roman, informează DPA, potrivit Agerpres.

Studiul, condus de Universitatea Cambridge, sugerează că Interamna Lirenas era un oraş înfloritor, al cărui declin a început cu circa 300 de ani mai târziu decât s-a crezut iniţial.

Analiza obiectelor din ceramică excavate în sit, care este înconjurat în prezent de culturi agricole, a indicat că acest oraş din sudul Lazio a început să regreseze abia în ultima parte a secolului al III-lea d. Hr.

În perioada de apogeu, aşezarea oferea adăpost pentru circa 2.000 de persoane, potrivit studiului.

„Am început cu un sit atât de lipsit de perspectivă, încât nimeni nu a încercat să-l excaveze… ceea ce se întâmplă foarte rar în Italia”, a spus Alessandro Launaro, autorul studiului şi coordonatorul proiectului Interamna Lirenas la Cambridge.

Deşi nu se vedea nicio construcţie la suprafaţă, ci doar fragmente de ceramică spartă, cercetătorii au descoperit un oraş prosper, care s-a adaptat la toate provocările pe care le-a înfruntat timp de 900 de ani.

„Credem că multe alte oraşe medii romane din Italia au fost la fel de reziliente”. „Abia recent arheologii au început să aplice tehnicile şi abordările corecte care le-au permis să vadă acest lucru”. „Întrucât nu au găsit ceramică importată, arheologii au dedus că Interamna Lirenas este un loc izolat şi în declin”. „Acum ştim că nu aşa stăteau lucrurile.”

Echipa de cercetători a realizat săpături, precum şi o cercetare cu ajutorul unui radar magnetic care penetrează solul (GPR) pe o suprafaţă de circa 60 de hectare. Cercetarea, desfăşurată în apropierea râului Liri, a pus în evidenţă prezenţa unui depozit de mari dimensiuni (40 metri cu 12 metri), a unui templu şi a unui complex destinat îmbăierii. Cercetătorii cred că aceste structuri au deservit un port fluvial din partea a doua a secolului I î. Hr. şi secolul al IV-lea d.Hr.

Ei au mai descoperit rămăşiţele unui teatru acoperit, situat în partea nord-vestică a oraşului şi care se înălţa deasupra unei terase deschise. Teatrul, care se mândrea cu diverse marmure importate din centrul şi estul bazinului mediteraneean, avea circa 45 de metri lăţime şi 25 de metri lungime şi avea o capacitate de 1.500 de locuri pe scaune.

Teatrele acoperite sunt destul de rare în Italia pe vremea Imperiului Roman şi reprezintă o îmbunătăţire semnificativă în ceea ce priveşte structurile open-air, din punctul de vedere acustic, arhitectonic şi financiar.

„Faptul că acest oraş avea un teatru acoperit, o construcţie extrem de rafinată, nu se potriveşte teoriei unui aşezământ izolat, aflat în declin”, a spus Launaro. Acest teatru era simbolul unui statut important. Etala bogăţia, puterea şi ambiţia oraşului. Presupunerea potrivit căreia nu a existat un teatru a fost considerată drept dovada declinului timpuriu al oraşului.

În oraşe romane din apropiere, arheologii au observat rămăşiţele unor teatre care ies din pământ. Rămăşiţele uimitorului teatru din Interamna Lirenas a fost mereu acolo, doar că erau complet îngropate.

Echipa a identificat 19 clădiri prevăzute cu o curte şi care, potrivit cercetătorilor, ar fi servit drept pieţe acoperite, case ale unor bresle, blocuri de apartamente şi depozite publice.

Au mai găsit de asemenea un spaţiu deschis de mari dimensiuni, de circa 4.000 de metri pătraţi, în partea sud-estică a oraşului, care ar fi servit drept piaţă de oi şi de vite.

Arheologii nu au descoperit vreun strat de cenuşă sau orice altă dovadă care să indice că oraşul ar fi fost distrus în mod violent.

Launaro susţine că probabil locuitorii au părăsit oraşul din cauza nesiguranţei în creştere, dar înainte de invazia lombardă din secolul al VI-lea d. Hr., întrucât ştiau că se află pe ruta directă a armatelor de jefuitori.

Echipa a reevaluat o inscripţie descoperită în secolul al XIX-lea, dar care acum este pierdută, şi care indica faptul că Interamna Lirenas a început să fie patronat de Iulius Cezar din anul 46 î. Hr. Launaro a spus că oraşul „ar fi fost preţios” pentru Cezar întrucât era „în mod strategic localizat între un râu şi un drum important şi era un nod înfloritor în reţeaua regională urbană”.

Cercetarea, care a durat 13 ani, a fost publicată în volumul „Roman Urbanism in Italy”.