Iulian Mircea, profesorul din Brăila care transformă orele de educație plastică în oportunități ca elevii să-și descopere latura artistică: Faptul că elevii vorbesc despre artă chiar și în pauze sau în timpul lor liber este un lucru foarte important

Când am auzit despre profesorul Iulian Mircea și despre orele sale de educație plastică atât de atractive pentru elevi, am dorit să îi cunosc povestea. Am făcut o vizită la Școala Gimnazială „Aleksandr Sergheevici Pușkin” din Brăila pentru a discuta cu acesta în mediul în care își desfășoară activitatea. De cum am intrat în școală, am fost întâmpinată de o serie de lucrări realizate chiar de către elevi împreună cu profesorul și expuse în interiorul școlii.

„Cred foarte mult în ideea de a nu forța copilul. Nu încerc să îi încarc cu informații forțate, pe care ei nu vor să le digere. Îmi doresc foarte mult să am lucrări care să fie făcute în echipă, ca să poată învăța să lucreze în echipă. Țin foarte mult la ideea de expoziție pe termen îndelungat, care să rămână în școală cât mai mult timp. Este o mândrie foarte mare pentru ei, mai ales când trec pe hol și văd că au lucrat acolo”, spune Iulian Mircea.

• Întrebat ce l-a determinat să aleagă învățământul pentru continuarea carierei sale, răspunsul profesorului a venit fără ezitare: „Dorința de a deveni profesor cred că pleacă de undeva din trecut. A rămas ceva în mintea mea. Eu am făcut icoane încă de prin clasa a 5-a. Așa am prins și drag de copilași, pentru că am frecventat Palatul Copiilor până în clasa a 9-a. Domnul profesor avea foarte multă încredere în mine, încât mă lăsa să preiau conducerea. Aveam cheia, deschideam atelierul și cumva, la Palatul Copiilor am făcut și primele icoane alături de copilași. Acolo am luat cele mai multe premii. Prin Palatul Copiilor am reușit să plec și în diverse tabere. Vorbim de Suceava, Constanța, Năvodari, Sărata Monteoru.”

Visurile lui Iulian nu se opresc doar între pereții școlii: „Îmi doresc ca elevii să exceleze și în concursuri sau poate reușim să facem expoziții personale în spațiul public. Vreau să încerc, pe cât posibil, să le fac și lor un portofoliu. Cred că arta poate să dezvolte creativitatea copilului. Cred că se poate exprima altfel, chiar și în public. Faptul că ei sunt toți la o masă, vorbesc și au un anumit entuziasm, contribuie la dezvoltarea lor personală.”

Trecând pe scara folosită de elevi, se poate observa un portret al lui Pușkin realizat de Iulian Mircea prin tehnica String Art, despre care chiar el spune: „Ești ajutat de o aplicație, mai este nevoie de un pic de improvizație. Cred că ce am făcut eu acolo poate face și un copil dacă are răbdare.”

 Cu ajutorul profesorului, elevii descoperă tehnici noi: „mai mult, să fie lucrări ușor diferite, adică mai mult decât ce au văzut ei până acum. Vreau să fie lucrări la un nivel puțin mai ridicat.”

Pentru că astfel de proiecte necesită și resurse materiale, l-am întrebat cum reușește să gestioneze acest lucru.

•  „Pentru moment, am încercat să susțin personal. Pe viitor, când vom avea proiecte puțin mai mari, la nivelul școlii, poate că atunci o să încercăm să prindem și o sponsorizare. Eu am destule materiale care mi-au rămas din anii trecuți. De exemplu, eu am lucrat pe șantier de pictură bisericească, mi-au mai rămas culori, pensule, pe care am încercat să le integrez aici. Mai găsesc câte un discount la un magazin de bricolaj. Am încercat să mă descurc pe cont propriu.”

Astfel, fiecare proiect pe care îl realizează vine cu provocările sale: „Pregătim un mozaic din capace de bere. Avem și capace de la PET-uri și dopuri de vin. Am făcut deja, să spunem așa, un abonament la fel de fel de locații, restaurant, bar. Mă duc săptămânal, la două săptămâni, iau câte o plasă de capace. Le pun deoparte, le sortez, deci e o provocare continuă”, spune Iulian Mircea.

În timpul discuției, clopoțelul școlii răsună pe holuri și valurile de copii fericiți să iasă în pauză trec pe holuri. La vederea profesorului, elevii îl salută și îl întreabă despre următoarele proiecte. Iulian Mircea le răspunde tuturor celor adunați în jurul său, iar apoi ne continuăm interviul.

 Pe termen lung, își propune chiar și un opțional de iconografie în școală. „Pe viitor, îmi doresc să introducem și un astfel de opțional. Încerc, totuși, să mă adaptez la cerințele lor, nu vreau să îi forțez. Când văd ceva deosebit, sunt atrași și vine totul de la sine. Este un oarecare stres în spate pentru că trebuie să vin mereu cu idei noi, trebuie să mă gândesc ce facem cât o să dureze proiectul. Ei mă tot întreabă ce facem nou și trebuie să încerc să țin pasul. Încerc să fac orele cât mai interactive, să lucrăm în echipă, să râdem, să glumim.”

În continuare, Iulian Mircea nu renunță la pasiunea sa din copilărie: „Lucrez iconografie acasă, pictură bisericească. Am avut patru ani de practică în pictura bisericească la Mănăstirea Comana, Mănăstirea Dintr-un Lemn din Vâlcea. Am pictat paraclisul de la Mănăstirea Ostrov din Călimănești, alături de colegul meu, Florentin Stoian. Dar cel mai mult m-am ocupat de iconografie.”

• Școala Gimnazială „A. S. Pușkin” reunește comunitatea rușilor lipoveni din Brăila. Instituția reprezintă un mediu educațional multicultural, unde elevii învață limba rusă și îmbină metodele de predare moderne cu valorile tradiționale.