Petrișor-Laurențiu Țucă, președintele ANOSR, despre solicitările studenților, într-un articol replică la opinia profesorului Mihai Coman:
„Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) reprezintă unul dintre actorii care au susținut de-a lungul timpului faptul că învățământul superior românesc nu suferă doar de o subfinanțare cronică, vizibilă și resimțită de toate părțile implicate în viața universitară, ci înglobează și o serie de aspecte nefavorabile, precum abaterile de la normele de etică și conduită academică, funcționarea deficitară a sistemului de consiliere și orientare în carieră a studenților sau infrastructura academică nemodernizată.
Prin urmare, ANOSR a militat constant pentru o mai bună guvernanță în universitățile din România, care să își alinieze strategiile și practicile la standardele unui învățământ de calitate, precum în statele dezvoltate din Spațiul European al Învățământului Superior (SEIS). Toate aceste aspecte accentuează necesitatea acută a implementării unei noi legislații care să valorifice principiile unui învățământ de calitate, centrat pe student, flexibil, cu mijloace și metode de predare inovative.
Studenții sunt parteneri cu drepturi egale ai comunității academice, fapt amintit încă din 2001, în comunicatul Ministerial de la Praga, când a fost evidențiată necesitatea includerii lor „în reformele sistemului de învățământ superior”. Doi ani mai târziu, în comunicatul Ministerial de la Berlin, s-a subliniat faptul că organizațiile studențești au avut „rol fundamental” în dezvoltarea Procesului Bologna, iar în 2012 miniștrii educației din țările ce aparțin Spațiului European al Învățământului Superior, reuniți la București, au expus faptul că susțin „implicarea studenților în structurile de guvernanță ale instituțiilor de învățământ superior la toate nivelurile”. Chiar și în comunicatul ministerial de anul trecut, lansat în urma conferinței de la Paris, a fost reamintită importanța implicării studenților în procesul de luare a deciziilor în universități.
Având în vedere aspectele enunțate în ceea ce privește statutul studenților în cadrul instituțiilor de învățământ superior, este de la sine înțeles faptul că aceștia nu reprezintă o minoritate în comunitatea academică, ci constituie unul dintre pilonii de bază aflați în centrul desfășurării actului educațional. Fiind beneficiarii direcți ai acestuia și însumând peste ⅔ din numărul total al membrilor comunității academice, studenții trebuie să fie în continuare consultați și implicați în toate procesele decizionale, pentru a-și aduce contribuția la dezvoltarea și îmbunătățirea învățământului superior.
Alegerea rectorului unui instituții de învățământ superior reprezintă un moment de inflexiune în viața comunității universitare. Este momentul în care un membru al comunității este mandatat, în vederea implementării strategiei celei mai adecvate în raport cu dorințele membrilor comunități universitare, atât profesori cât și studenți. Dar în ce măsură dorințele și viziunile studenților ocupă un loc important în propunerile de planuri manageriale ale rectorilor, în contextul în care în medie, studenții reprezintă sub 10% din numărul total de voturi exprimate?
Statutul de parteneri egali în procesul de luare a deciziilor implică automat o responsabilitate pe măsură. Studenții au luptat de-a lungul timpului pentru ca vocea lor să fie auzită. Prin urmare, este de datoria noastră să milităm pentru (re)acordarea studenților a unui procent de 25% în alegerea rectorului. Este procentul care definește practic reprezentarea studenților în principalele structuri de conducere (Senatul universitar și Consiliile facultăților). Studenții trebuie să fie decisivi în ceea ce privește procesul electiv al rectorului, indiferent de sistemul pentru care o comunitate universitară optează. Viziunea managerială trebuie să conțină cu adevărat elemente care să contribuie la dezvoltarea universităților în acord cu nevoile studenților, iar acest lucru nu se poate realiza în absența un procent decent din numărul total de votanți, acordat studenților.
Discuția despre participarea studenților în procesul de alegere a rectorului trebuie să se poarte pe fond, nu pe formă. Indiferent de metoda pentru care optează comunitatea universitară de a alege rectorul instituției, există mecanisme simple de implementare a dezideratului procentual de 25%. În acest context ne întrebăm inevitabil: sunt universitățile pregătite cu adevărat pentru democrație? Sunt cadrele didactice suficient de deschise pentru a înțelege că în contextul declinului tot mai evident al populației universitare, nu mai au de ales și vor fi nevoite să plece mai des urechile la nevoile studenților? Suntem pregătiți să considerăm cu adevărat studenții parteneri egali în procesul de luare a deciziilor sau rămânem încă la eterna percepție că aceștia sunt o masă de manevră? Rezultatele obținute de ANOSR în ultimii ani demonstrează că mișcarea studențească și-a conturat un discurs extrem de coerent în ceea ce privește drepturile, dar și obligațiile studenților. Astfel, organizațiile studențești au obținut mai multe drepturi pentru colegii lor decât au fost pregătite instituțiile de învățământ superior să proceseze. Este momentul ca eforturile noastre să fie apreciate.
Petrișor-Laurențiu Țucă, președinte ANOSR”
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
Andrei Popa
