„Mama mea, forța naturii”, povestea impresionantă a unei familii care pune Educația înainte de orice

Când va avea 20 de ani, Adina are în plan să fie deja pe propriile picioare. “Să am serviciu’ meu, să nu stau pe capul mamei, să umblu, să cunosc toată România. Întâi să văd marea”. Ar vrea să aibă și permis de conducere și o casă la Răchitiș, unde s-a născut, scrie UNICEF România.

Pentru permis, o să mai aștepte să facă 18 ani. De viitorul serviciu, însă, se ocupă în fiecare zi. Adina e elevă în clasa a X-a la Liceul Tehnologic „Grigore Antipa” din Bacău, cu specializarea ospătar. Și unul din frații ei mai mari tot aici a absolvit. Și Luminița, sora ei mijlocie, tot asta își dorește. În familia Popa, să fii ospătar e aproape o tradiție.

“Toată lumea întoarce capul, îți mulțumește dacă ești activ. Era plăcut…”, își amintește Luminița, mama Adinei, de dățile când a servit la câteva petreceri la o pensiune. Luminița are doar cinci clase și, până să fie ospătar de ocazie, nu mai muncise decât cu ziua în sat ca îngrijitor. Avea însă o țintă: să-și țină cei șase copii la școală.

“El [tatăl copiilor] nu a lucrat niciodată, doar cu alocația și ajutorul social. Băieții se măriseră, trebuiau să plece la liceu. Eu am îngrijit un om invalid doi ani și jumate și tot bănuțul de-acolo l-am investit în copii. Mă vedeam doar blocată, la sat. Mulți îmi ziceau: ‘De ce-ai făcut atâția copii?’ Dacă eu din curte nu ieșeam? De unde să iau contact [cu lumea], bani nu aveam… Cum să mă ridic?”.

După ce a murit tatăl ei, Luminița și-a adunat toate forțele și, împotriva dorinței soțului, s-a dus să se angajeze la Bacău. Chiar și cu bonus, tot nu reușea să acopere cheltuielile și datoriile. A auzit de o fermă de căpșuni din Anglia și în 2018, s-a despărțit de soț, a lăsat munca de 21 de ani în urmă și a plecat doar cu buletinul.

“Greu le-a fost și lor [fetelor] că pentru două luni au fost acasă. Apoi, am vorbit [la primărie, la asistența socială] și le-a luat mama mea la ea, tot în Răchitiș. Au continuat școala”. Luminița trimitea bani acasă la două săptămâni și vorbea cu fetele “pe cameră” în fiecare seară.

Despărțirea părinților, plecarea mamei și mutarea la bunica s-au întâmplat într-un an de cotitură pentru Adina, exact când se pregătea de trecerea la liceu. Evenimente atât de importante în familie își pot pune amprenta asupra dezvoltării copiilor, iar acest lucru se reflectă în rezultatele școlare. Mai ales când locuiesc la sat, au nevoie de mai multă motivare, sprijin și resurse să își croiască un drum printre necunoscuți, în orașul unde e liceul. Cum a reușit Adina?

Cum devine greul ușor

În 2018, Adina mergea la școală din Strugari și se pregătea, împreună cu trei prietene ale ei, să facă saltul spre clasa a IX-a. Auzise de Liceul „Grigore Antipa” din Bacău de la elevi mai mari și de la fratele ei și hotărâse că acolo vrea să meargă. Doar drumul dus-întors în fiecare zi urmă să-i ia trei ore, dar împreună cu prietenele ei, nu părea greu. La Adina în școală, de ani buni profesorii le vorbeau despre cât de important e să își continue studiile.

Școala din Strugari este de foarte mulți ani parteneră în programul UNICEF „Educație incluzivă de Calitate”, printre ale cărui componente se numără sprijinirea elevilor care fac tranziția de la gimnaziu la liceu. Cursurile din program, pentru profesori, directorii școlilor și părinți deopotrivă, au construit în jurul fiecărui copil un inel de sprijin, ca un premergător în care copiii ai căror părinți n-au mers niciodată la liceu, au făcut saltul în clasa a IX-a. Adina este unul dintre ei.

În total, 1.000 de copiii din județul Bacău sunt sprijiniți să-și continue studiile. Finanțarea este asigurată de UNICEF din fonduri proprii, dar și cu sprijin de la Fundația Botnar și de la Lidl România. Mulți dintre copii, printre care și Adina, primesc burse lunare.

Citește povestea integrală pe site-ul UNICEF.

• Material preluat de EduPedu.ro cu acordul UNICEF România

UNICEF – Fondul Națiunilor Unite pentru Copii a fost înfiinţat pe 11 decembrie 1946, după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a ajuta copiii şi tinerii a căror viaţă şi al căror viitor erau în pericol, indiferent de rolul jucat de ţara lor în timpul războiului.

Organizația care împlinește astăzi 75 de ani activează în 190 de ţări şi teritorii, inclusiv în România, făcând tot posibilul să ajute fiecare copil să supravieţuiască, să se dezvolte şi să îşi atingă potenţialul maxim, pentru a crea o lume mai bună.

Foto: UNICEF / Ioana Munteanu