Marius Andruh, profesorul care a dat primul verdict de plagiat în cazul lui Ponta, despre verdictul ICCJ: Este un pas făcut târziu, dar important pentru însănătoșirea sistemului universitar. Titlul de doctor a fost văzut de către unii ca o zorzoană

1.263 de vizualizări
Marius Andruh / Foto: Foto: unibuc.ro
„Este plagiatul de tip copy-paste”, anunța pe 29 iunie 2012 Marius Andruh, președintele primului for care a constatat plagiatul premierului în funcție la acea vreme, Victor Ponta. Abia 8 ani mai târziu, pe 13 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat definitiv verdictul și ordinul de retragere a titlului. Contactat acum de Edupedu.ro, Marius Andruh a declarat că „este un pas făcut târziu, dar important pentru însănătoșirea sistemului universitar de la noi din țară”.

„Din păcate, titlul de doctor a fost văzut de către unii ca o zorzoană, și nu ca o etapă importantă și necesară în pregătirea profesională. Acum, lucrurile merg categoric spre bine”, a afirmat pentru Edupedu.ro fostul președinte al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Universitare (CNATDCU), astăzi vicepreședinte al acestui for.

La o zi după ce Victor Ponta a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul cu Ministerul Educației, profesorul universitar Marius Andruh a povestit pentru Edupedu.ro în ce atmosferă s-a desfășurat ședința în care CNATDCU a constatat plagiatul.

Rep: Cum comentați verdictul ICCJ, venit la 8 ani după ce Universitatea din București a constatat că Victor Ponta a plagiat?

Marius Andruh: Cred că este un pas făcut târziu, dar important pentru însănătoșirea sistemului universitar de la noi din țară. Din păcate, titlul de doctor a fost văzut de către unii ca o zorzoană, și nu ca o etapă importantă și necesară în pregătirea profesională. Acum, lucrurile merg categoric spre bine. În zilele noastre, doctoratul nu mai este o încununare a carierei, ci debutul ei! Oricine se apucă de o teză de doctorat nu o face fără să se gândească la consecințele pe care le poate avea plagiatul.

Eu, personal, nu cred în sărirea peste etape, în promovarea profesională prin obținerea unui titlu de doctor. Ca să fiu mai clar, nu cred că pentru a ajunge profesor de gradul I doctoratul este o alternativă, înlocuind etape și examene necesare pentru formarea unui bun profesor. În învățământul preuniversitar, un profesor trebuie să aibă dezvoltată orizontala, și nu verticala. Orizontala înseamnă capacitatea de a preda toate ramurile unei științe la fel de bine (de exemplu, în matematică: algebra, geometrie plană și în spațiu, trigonometrie, analiza matematică, probabilități). Dimpotrivă, prin doctorat, el va deveni specialist (pe verticală, deci) într-o anumită ramură, de regulă un domeniu îngust. Nu contest că doctoratul îți formează gândirea, că poți să înveți lucruri care sunt eventual utile meseriei de profesor, dar sunt alte modalități, specifice și mai eficiente, prin care un tânăr poate să devină un profesor foarte bun. De asemenea, nu cred că titlul de doctor trebuie să îți asigure intrarea automată în barou, fără să treci examenul (re)cunoscut ca fiind foarte greu și strict legat de specificul activității respective.

Am citit azi că acesta, plagiatul lui Victor Ponta, este “cel mai mare caz de furt intelectual din România”. Nu sunt de acord cu o asemenea formulare. Un plagiat este la fel de grav și pentru o personalitate publică, și pentru cei cu (mult mai) puțină vizibilitate. Și am avut astfel de cazuri (prea multe!). Este, pe de altă parte, adevărat că, în cazul personalităților politice, asemenea fapte au o altă încărcătura, ele, personalitățile, trebuind să fie exemple nu numai în propria familie (m-am întrebat mereu cum un părinte plagiator îi cere propriului copil să fie corect la țcoală), ci și în societate (cei care ne conduc, idealist vorbind, trebuie să ne convingă, prin conduita lor, să îi respectăm).

Trebuie avut în vedere, de asemenea, că responsabilitatea conducătorului de doctorat (și a comisiei de îndrumare a doctorandului) este la fel de mare. În caz de fraudă, dovedită după susținerea tezei, vinovăția este aceeași pentru toți! Asemenea conducători de doctorat nu trebuie să își mai continue activitatea în școala doctorală.

Rep: Povestiți-ne cum a fost celebra ședință a Consiliului General al CNATDCU din 2012 în care ați anunțat verdictul de plagiat, dar în care ați fost vizitați de ministrul interimar de atunci, Liviu Pop, care a desființat de altfel forul în aceeași zi?

Marius Andruh: În acel moment, acum 8 ani, nu am perceput lucrurile la adevărata lor gravitate în ceea ce ne privea pe noi, membrii de atunci ai Consiliului General. Era o ședință în care ne făceam datoria și atrăgeam atenția asupra faptului că, indiferent de poziția ocupată de cineva, regulile scrise și nescrise ale deontologiei trebuie să fie respectate de către oricine. Dincolo de legea juridică, mai există și o lege morală, pe care nu trebuie să o ignorăm. Din nefericire, ședința respectivă a deschis ușa atacurilor asupra noastră, în scopul devierii atenției opiniei publice de la adevărata problemă.

Rep: Au fost repercusiuni pe care le-ați suferit, după verdictul din 2012?

Marius Andruh: Categoric nu, în niciun fel. Dar atmosfera creată în jurul nostru inevitabil mi-a dat o stare proastă.

Ce m-a deranjat au fost reproșurile înverșunate că nu suntem specialiști [în drept – N.Red.] ca să dăm un astfel de verdict. Această observație ar fi fost eventual valabilă atunci când ne-am fi confruntat cu un plagiat subtil (dar la fel de grav). Când spun ‘subtil’, mă refer la furtul de idei (ale altora), idei importante și reformulate abil în partea originală a tezei ca și când ar fi ale tale. Cazul pe care îl aveam de analizat era unul grav, de tip copy-paste (și putea fi constatat de către oricine!). Partea originală a tezei analizate în ședința respectivă conținea bucăți masive din lucrările altor autori. Nu, nu trebuia să fim specialiști în drept.

Rep: În momentul ședinței din 2012, știați că Liviu Pop desființase forul pe care îl conduceați?

Marius Andruh: Cu o seară înainte circulau zvonuri că vom fi desființați, iar în momentul în care a început ședința documentul nu apăruse în Monitorul Oficial [referire la ordinul prin care Liviu Pop a reorganizat CNATDCU – N.Red] și o bună parte de ședință s-a desfășurat până ca documentul să apară.

Rep: După ce ați văzut toată desfășurarea de forțe a Guvernului Ponta, care a dus la desființarea CNATDCU, credeați că verdictul de plagiat mai poate avea efecte?

Marius Andruh: Da, eu am crezut că va fi rapid. În niciun caz nu mi-am imaginat că vor urma 4 + 4 ani pentru asta. Și împart perioada în două pentru că a fost momentul 2012, urmat de momentul 2016 când profesorul Mircea Dumitru, în calitate de ministru al Educației, a semnat pentru prima dată un document oficial prin care era retras un titlu de doctor. De atunci au mai trecut 4 ani.

Rep: Ce trebuie făcut, pe fond, pentru a limita fraudele?

Marius Andruh: Cadrul legislativ deja există, dar nu cred că, până la formularea de legi și metodologii, frauda științifică a fost vreodată permisă. Legea morală a vegheat și funcționat bine pentru cei dispuși să o asculte. În acest moment, avem regulamente clare, studenții urmează cursuri de etică, nu ne mai rămâne decât să facem teze de foarte bună calitate. Este ușor, este greu? Răspunsul îl au, în primul rând, conducătorii de doctorat. Cel mai important, deci, este ca școlile doctorale să meargă mai departe cu gândul de a contribui, prin ceea ce fiecare doctorand realizează, la dezvoltarea cunoașterii și la creșterea vizibilității științei românești.

Citește și:


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Cercetătorul Dacian Dolean: În loc să se îngrijoreze că Liceele Pedagogice formează învățători, ARCE ar fi bine să învețe să facă cercetare avansată în științele educației

Am urmărit dezbaterea recentă referitorare la propunerea de desființare a specializării „învățător-educator” la liceele pedagogice, și comunicatul recent al Asociației Române de Cercetare în Educație (ARCE) referitor la această dezbatere.…
Vezi articolul

Tendințe în învățământul superior: europenizarea, digitalul și banii insuficienți, principalele puncte de interes pentru universitățile de pe continent – raport al Asociației Universităților Europene / Instituțiile românești – interesate îndeosebi de finanțare instituțională și digitalizare

Învățământul superior a devenit un motor al integrării la nivel european, iar digitalizarea este unul dintre cele mai importante elemente ce dictează strategiile universităților și apelurile lor de a fi…
Vezi articolul

Monica Halaszi, profesoară de Limba și literatura română, despre programa propusă de minister: „sper să fie rescrisă” pentru că „taie cumva studiul disciplinei și nu face noduri”. „Înainte de rafinarea unei programe școlare ar fi binevenit un job shadowing într-un liceu tehnologic, în clasa cu cea mai mică medie de admitere”

Programa de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, pusă în dezbatere publică de Ministerul Educației și Cercetării, nu reflectă viziunea profesoarei Monica Halaszi, spune aceasta într-un interviu pentru…
Vezi articolul

Probleme majore la examenul de Română de la Evaluarea Națională, identificate într-un Raport de cercetare alarmant realizat de aceeași instituție a Ministerului Educației care face subiectele: subiecte concepute pe curriculumul care nu mai este în vigoare, cu barem de corectare care “compromite validitatea probei” prin punctaje alocate arbitrar / Plus: efectul backwash constatat oficial

Achizițiile de învățare nu au putut fi identificate corect, rezultatele așteptate ale învățării nu au putut fi măsurate suficient de bine, deoarece este favorizată măsurarea imprecisă, potrivit unei analize a…
Vezi articolul

Ramona Gheorghe, medic psihiatru: Adolescentul are nevoie de reperul de neclintit al adultului, deși refuză și spune cu obstinație „eu pot, sunt independent”. Fără adultul pe care îl neagă, în fața căruia se revoltă, este pierdut

„Adolescentul are nevoie, deși refuză, cu obstinație spune «eu pot, sunt independent», de reperul de neclintit al adultului. Fără adultul pe care îl neagă, în fața căruia se revoltă, este…
Vezi articolul