Învățământul artistic funcționează cu programe școlare „din anii ’70, puțin periate pe alocuri, doar la unele specialități”, cu reguli ale olimpiadelor „viciate de diverse interese mai mari sau mai mici”, iar „concursurile de titularizare sau definitivat funcționează tot după metodologii încâlcite și pe alocuri ilegale (există încă probe de concurs care nu pot fi contestate)”. Acuzațiile sunt lansate de profesoara Ioana Turcu, de la Colegiul Național de Muzică “George Enescu” din București.
Profesoara avertizează că „ne târâm în aceeași mocirlă de 30 de ani, iar absolvenții liceelor de artă au un singur țel: să plece din țară.” „Mi-aș dori o dezbatere pe tema educației, una reală, care să includă și învățământul vocațional”, scrie Ioana Turcu.
Textul integral semnat de Ioana Turcu:
„Filiera vocațională a învățământului preuniversitar din România cuprinde (conform www.edu.ro) profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic. A se înțelege de aici că un grup de ‘specialiști’ din minister coordonează toate aceste profiluri pentru că, nu-i așa?!, românul se pricepe la toate și la nimic.
Am aflat, urmărind o dezbatere despre educație, că ar exista două tipuri de inspecții școlare: inspecția inopinată și inspecția de consiliere. Nu am avut plăcerea să experimentez niciuna dintre ele. Prima se presupune că ar fi o vizită neanunțată a inspectorilor școlari prin care aceștia ar verifica ‘bunul mers al procesului educațional’. Inspecția de consiliere înseamnă cu totul altceva: inspectorul (care o fi el) vine la ore și îți oferă consultanță gratuită astfel încât tu, profesorul de rând, să devii mai bun și mai performant.
Frumoasă teorie presărată cu expresiile limbajului de lemn!
Cum funcţionează învățământul artistic
Învățământul artistic (despre care nimeni nu pomenește vreodată) funcționează în următoarele condiții:
- planurile cadru sunt redactate de ‘specialiști’ care nu au cunoștință despre competențele pe care trebuie să le atingă un elev al profilului artistic;
- când amesteci artele cu sportul, teologia, pedagogia și studiile militare este firesc să apară o ciorbă din care nu se înțelege mai nimic;
- programele școlare sunt din anii ’70, puțin periate pe alocuri, doar la unele specialități;
- metodologiile concursurilor și olimpiadelor școlare sunt viciate de diverse interese mai mari sau mai mici, lipsite de criterii de evaluare reale și de bareme de notare transparente;
- concursurile de titularizare sau definitivat funcționează tot după metodologii încâlcite și pe alocuri ilegale (există încă probe de concurs care nu pot fi contestate);
- comisiile de evaluare se stabilesc în funcție de prietenii, interese, nepotisme;
- consilierul de specialitate din minister este un fost director de liceu, asupra căruia planează suspiciuni de corupție, care după ce a făcut avere pe seama elevilor și a profesorilor din branșă (taxe de mii de euro pentru un loc la școala respectivă, taxe pentru posturi de titular etc.), la pensie a fost răsplătit cu o funcție călduță, în cazul în care va avea nevoie și de piscine și garduri electrice pe la vilele domniei sale nu cumva să rămănă fără sursă de finanțare;
- inspectorii ‘de specialitate’ nu au pus vreodată mâna pe un instrument muzical, nu știu ce înseamnă o prestație pe scenă, în majoritatea cazurilor nu știu nici să scrie corect, darămite să ofere ‘consiliere’ profesorilor!
- există doar inspecții de grad/definitivat, care sunt anunțate din timp și pentru care se organizează mese și tratații, nu cumva bieții inspectori să plece după o oră sau două cu stomacul gol sau nerevigorați de o ‘cafeluță’, pentru că ‘așa se face’!
Citeşte şi: Mihai Coman: Opriți aberațiile!
Mi-aș dori o dezbatere pe tema educației, una reală, care să includă și învățământul vocațional, unde să se trateze, pe lângă cele menționate, alte aspecte importante ale formării artiștilor, cum ar fi:
- consilierea psihologică în scopul evitării sau al înțelegerii tracului de scenă;
- lecții de tehnica posturii (pentru a evita bolile profesionale);
- bibliotecile, accesul la informații despre masterclass-uri și concerte, evidențierea importanței lecturii în formarea artistică; ș.a.m.d.
În realitate, ne târâm în aceeași mocirlă de 30 de ani, iar absolvenții liceelor de artă au un singur țel: să plece din țară.”
G4Media.ro
Mihai Peticilă
Ioana Nicolescu
Diana Ghimiși
2 comments
Hopa! Mai sunt si alte cadre didactice care reclama situatia din invatamant! Pacat pentru copiii talentati care urmeaza aceste profiluri! Ce asteptari sa avem daca, de la inspectori „de specialitate” la directori din minister, sunt numiti pe cu totul alte criterii decat cele profesionale? Bun, eu am iesit la pensie, dar ma doare tot ce se intamla in domeniul de activitate pe care l-am IUBIT, pentru care am facut tot ceea ce am putut sa atrag elevii catre ore, catre scoala. Si acum ma intreb daca am facut chiar totul bine sau daca as fi putut face mai mult. Si acum ma doare cand ii aud pe elevi ca sunt nemultumiti de atitudinea unor colegi de breasla. Si acum ma intristeaza sau revolta unele propuneri aiuristice ale cate unui ministru sau altei persoane importante din minister, ignoranta fata de profiluri si specializari care incapataneaza sa existe in institutiile de formare de caractere, de personalitati si competente atat de diverse!
Total adevarat…. jos palaria in fata doamnei Turcu. Nu mai exista liceu sau scola de arta adevarat, toate sunt din pacate conduse de oameni fara suflet, fara viziune. Isi bat joc de copii cu adevarat talentati , copii ce iubesc arta cu pasiune, copii ce respira, mananca, dorm arta. Vorbesc in cunostinta de cauza, am trecut cu copilul prin dezamagirea iubirii unei arte ce o poti face la stat numai cu buzunarul plin. Sunt profesori minunati in aceste licee de arta insa prea putini inca necorupti, iar acestora li se vor pune piedici continuu. PACAT. CHIAR AVEM COPII VALOROSI.