„Unul din motivele pentru care gândirea logico-matematică nu se mai dezvoltă suficient la copiii noștri și avem din ce în ce mai mulți elevi cu dificultăți reale la gimnaziu sau note mici la Capacitate pe subiecte mult mai simple față de acum un deceniu-două este acela că în metodica învățătoarelor a început să domine stilul ‘secretarial’ de a rezolva probleme”, atrage atenția Oana Moraru, pedagog cu 20 de ani de experiență la catedră, fondator al unei școli private și fost membru al grupului de experți pe curriculum constituit în 2016 la nivelul Ministerului Educației.
Aceasta precizează, într-un text publicat pe pagina sa de Facebook, că „ora de matematică trebuie să fie oră de formare a gândirii logice. Nu oră de arat ogorul și bifat file de exerciții și probleme aiurea, ca să dea bine la părinți sau la nu mai știu cine”.
„Când sunt exerciții pentru mecanica unui tip de calcul – ok; trebuie lucru mai mult și repetitiv; când este, însă, de gândit, mai bine gândim. Încet și în adâncime!”
Citește mai jos opinia integrală a Oanei Moraru, publicată pe contul său de Facebook:
„Unul din motivele pentru care gândirea logico-matematică nu se mai dezvoltă suficient la copiii noștri și avem din ce în ce mai mulți elevi cu dificultăți reale la gimnaziu sau note mici la Capacitate pe subiecte mult mai simple față de acum un deceniu-două este acela că în metodica învățătoarelor a început să domine stilul ‘secretarial’ de a rezolva probleme. Se lucrează en-gros, la rând, din zeci de auxiliare și culegeri, mult cu pixul în mână, fără ridicarea ochilor din caiet, fără conștientizarea și verbalizarea relațiilor logice din ‘probleme și exerciții’.
Dezvoltarea gândirii logico-matematice depinde enorm de internalizarea limbajului matematic. Învățătorii ar trebui să stea mult pe o singură problemă, fără să își propună să are tot ogorul până sună clopoțelul.
Orice problemă matematică – îmi amintesc de la metodiștii mei din liceu – ar trebui să treacă prin următoarele etape:
- cel puțin 3 elevi o citesc cu voce tare, pe rând, pentru ceilalți colegi;
- cel puțin alți trei, pe rând și tare, o ‘repovestesc’ cu cuvinte proprii; parafrazarea este o abilitate cognitivă înaltă și se formează pas cu pas, fără așteptări pe termen scurt;
- se trec datele problemei, în scris, pe tablă, dictate de copii;
- se creează apoi o discuție frontală, tot orală, cu toată clasa, despre eventualele trasee de rezolvare, cu motivarea etapelor de lucru;
- cel puțin un copil prezintă ORAL înlănțuirea de etape și logica rezolvării;
- fiecare scrie rezolvarea în caiet după cum a înțeles-o din discuție;
- unul rezolva la tablă; se confruntă rezolvările;
- se discută posibilitatea unei alte căi de rezolvare și se așază și aceea pe tablă, dacă există;
- se trece problema în exercițiu, după caz.
- se cere copiilor să compună datele unei alte probleme asemănătoare, pornind de la structura celei deja rezolvate;
Știu, în caiete o să pară că Doamna a lucrat puțin. O problemă pe oră. Culegerile o să rămână grele în ghiozdan, plătite și cărate degeaba.
Copiii noștri nu sunt funcționari care îndosariază și clasează documente. Ora de matematică trebuie să fie oră de formare a gândirii logice. Nu oră de arat ogorul și bifat file de exerciții și probleme aiurea, ca să dea bine la părinți sau la nu mai știu cine.
Când sunt exerciții pentru mecanica unui tip de calcul – ok; trebuie lucru mai mult și repetitiv; când este, însă, de gândit, mai bine gândim! Încet și în adâncime!”
Cine este Oana Moraru:
Oana Moraru este fondator și manager al Școlii Helikon din Călărași, este absolvent al Liceului Pedagogic și al Facultății de Litere din București, consultant educațional în domeniul învățământului privat preuniversitar, are 20 de ani de experiență la catedră și a fost membru al grupului de experți pe curriculum constituit în 2016 la nivelul Ministerului Educației.
Citește și:
-
Există copii care nu pot pricepe matematica? Plus: De ce sunt asiaticii buni la matematică – Dragoș Iliescu, psiholog și expert în testare
-
Matematica din clasele I-IV, mai grea ca pe vremea părinților? Claudia Chiru, învățătoare: Informațiile sunt aceleași, mai grea este formarea profesorilor. Inspectorii, metodiștii vin să sancționeze și să umilească
-
Matematica în viața unui copil: etapele fizice și cognitive de dezvoltare a copiilor între 0-7 ani
Ana Moise
Mihai Peticilă
Costin Ionescu
15 comments
Citesc comentariile si nu pot sa nu ma intristez din nou, ca acum 12 ani cand fiica mea era la liceu si la o sedinta cu parintii s-a votat schimbarea profesorului de romana fiindca in vacanta indraznise sa le dea prea mult de citit elevilor (60 de basme)…si apoi, cum au incercat sa diminueze numarul orelor de matematica, fiindca erau prea multe pe saptamana…
Mai oameni buni, cum vreti sa vi se dezvolte creierul copiilor vostri daca nu este pus la treaba?! Cum credeti voi ca se vor descurca in viata daca neuronii lor vor sti doar sa bifeze variante negandite, ci posibil ghicite?!
Va scrie un parinte al carui copil nu a tocit fiindca a avut parte de profesori minunati, adevarati si a fost sefa de promotie, liceu, facultate si master, toate terminate cu media 10.
Felicitari doamna Moraru, as fi fost mandru sa fi fost profesoara copilului meu.
Bună seara..in momentul acesta risc sănătatea fizică, psihică si emoțională a copilului meu datorita materiei obligatorie numita matematica. Sintetizat acesta este motivul pentru care va scriu .Nu au rost povești sau Justificări de genul de ce sau cum …însă aceste metode fac rău dezvoltării și încurajării copiiilor de a pune accent pe materii care sa ii ajute in înclinația pe care o au și pentru care manifestă interes. Datorită faptului că profesorii încă au ,, norma,, de făcut și nicidecum formarea elevilor, mă gândesc să RENUNȚ la învățământul românesc…mai exact la spagarii inca existenți în sistem. Nu accept că viața fiilor mei este în mâna unor înguști… care sa ii timoreze și îmbolnăvească datorită unei materii care nu face esența vieții …și care le va folosi in viitor într-o fff mică măsură . aștept cu interes un răspuns
Inca o diletanta in ale educatiei! I-am scris si pe pagina de socializare ca este rupta de realitate si am argumentat cu rezultatele obtinute de elevii scolii sale care au invatat matematica dupa metodele moderne ,cu profesori excelenti ,nu,,obositi si bolnavi psihic” cum sunt cei de la stat.
Am inteles poeziile lui Eminescu sau Cosbuc,abia dupa 25 de ani! Abia dupa aia,le-am placut si le citesc cu placere! Pe timpul scolii,le invatam pe de rost,ca asa cerea profesorul,dar,doar atat! As-i cu orice materie. Trebie predata fiecare lectie,pana ce elevul are capacitatea sa o inteleaga. Zice bine,doamna pedagog! Incet si in profunzime! Clar si doar lucrurile de care ai cu adevarat nevoie in viata. Trebuie facuta la un momendat,o rascruce in timpul scolii,cu aptitudinile si dorintele fiecarui elev. Nu putem cere unui peste sa urce in copac,dupa cum,nici unei maimute sa se plimbe pe sub apa!
V-ati intrebat vreodata de ce, desi ar trebui sa fie o disciplina fascinanta, matematica este materia cea mai urata de catre elevi? Cand eram la scoala, matematica era bau-bau-ul suprem. Toate celelalte materii pareau de umplutura in comparatie cu acest urias in jurul caruia gravitau vietile noastre de scolari. De ce toate astea? In primul rand, mi s-a parut ca se pune mult prea mult accent pe matematica, in detrimentul celorlalte materii. Ok, este matematica, este importanta. Dar istoria sau biologia nu sunt? Dar limbile straine nu sunt importante? De ce mancam matematica pe paine in fiecare zi si engleza facem o ora-doua pe saptamana? Si alea la misto. Oare pentru majoritatea copiilor este mai important sa stie teorema lui Thales decat sa stie sa poarte o conversatie simpla intr-o limba de circulatie internationala? Nu prea cred. In al doilea rand, desi exigentele sunt mari la matematica, sunt foarte putini profesori care stiu sa ti-o explice, sa te faca sa o intelegi logic. Iti trantesc niste formule pe tabla, iti dau niste definitii din care nu intelegi nimic si haida nene, faceti exercitii si probleme. Bleah.
Unde ai auzit tu Danutule de Teorema lui Thales? Ce iti spune EA tie?
Din textul tau bag de seama ca nu prea o cunosti 🙂
PS Cumva ai aflat de perspectiva la desen? Ce e aia? Dar despre estomparea preciziei intamplarilor in timp? Thales este cea mai simpla forma a astora si a multora altele. Desigur, daca inveti sa citesti 🙂
Hai ca te-ai trezit si tu dupa 4 ani sa demonstrezi ca esti destept. Vezi ca esti abia la inceput cu demonstratia.
Dacă au ajuns și profesorii de limba română să-și dea cu părerea despre cum trebuie predată matematica…
Iar dacă ne uităm pe rezultatele la Evaluarea Națională ale celor câțiva rătăciți de la Helikon, atunci treaba e și mai clară.
Din păcate, tupeul și prezența masivă online nu suplinesc, în niciun domeniu, competența profesională!
Aveti dreptate, dar noul guru al invatamantului romanesc cu liota de admiratori nu poate fi contrazis. Mai ales ca, mai nou, si „ievaluaeaza” copii, desigur pe bani buni.
La matematica sa rezolvi exercitii ? Doamne fereste ! Trebuie sa stai si sa astepti sa ti se dezvolte gandirea logico-matematica !
`Partial sunt de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste acei invatatori/profesori care cer zeci de culegeri si fac zeci de probleme de acelasi tip. Dar, din tot ce am trait, nu acestia reprezinta majoritatea.
Copiii mei au avut imensa sansa de a avea un profesor exceptional de matematica in gimnaziu. Iubit si stimat in acelasi timp. Cu rezultate foarte bune atat la materia de clasa, cat si la olimpiade.
Cum proceda? La inceputul orei, preda notiunile de baza, de clasa si crestea progresiv gradul de dificultate al problemelor, nedepasind la orele normale materia de clasa. Dar, nu putea face doar o problema pe ora, o problema pe ora se facea la unele cercuri cand apareau notiuni ce depaseau programa de clasa sau aveau o probleme mai dificila.
Multi dintre copii s-ar plictisi in ritmul propus de dumneavoastra, interesul pentru matematica s-ar duce catastrofal in jos. Sunt de acord cu faptul ca exista copii cu reale dificultati la matematica, dar, in acelasi timp, e greu sa ii tii pe ceilalti intr-un ritm de melc.
Copiii din clasa de care vorbeam erau fericiti cand gaseau solutii rapid sau solutii inedite, competitia a fost benefica in acest caz, Acum, in liceu, nu au probleme la aceasta materie si nici nu considera matematica un cosmar. Putini au facut meditatii pentru admiterea la liceu.
Au lucrat probleme diverse, c u grade de dificultate variate si este adevarat ca, la un anumit grad de dificultate, unii se pierdeau, Desi erau buni la clasa, erau impinsi de parinti si la cercuri unde nu faceau fata pe cvasiprezenta opinie a parintilor ” tu de ce nu poti si x poate?”.
Poate ar trebu sa va ganditi la toti copiii, inclusiv la cei cu abilitati deosebite sau la cei buni la materia de clasa. Poate ca predarea ar trebui sa tina seama de structura acelei clase.
E frumos ce spuneti si constat ca sunteti apaludata, dar ce facem cu cei buni si foarte buni, cu copiii de peste 7 (real) la matematica? Ii aruncam pe geam? Ii plafonam? Sau sunteti adepta opiniei ca ei se descurca oricum si singuri?
@Cosmin: Mi-e teama ca nu aveti dreptate.
Sigur, este adevarat ca „…daca faci foarte multe exercitii de un anumit tip, vei sti sa faci si altele asemanatoare…”.
Dar ce te faci cind intilnesti o problema care nu e asemanatoare cu nici una din cele facute pina acum? Nu este fizic posibil sa rezolvi toate tipurile de probleme pe care le vei intilni vreodata…. asa cum in viata de obicei situatia cu care tocmai te-ai intilnit este noua, fara legatura cu oricare din experientele anterioare.
Olimpiadele de matematica de acum 40 de ani exact asta faceau: ii cautau pe aceia care erau capabili sa creeze un rationament nou, plecind desigur de la „caramizile” cunstiintelor acumulate.
Sau celebra „Gazeta matematica”, care recompensa gindirea logica si nu mimetismul unor situatii intinite anterior.
Noul guru al educației românești…. Toți cei din învățământul de stat sunt incompetenți, corupți, politizați etc….Doar ea, mândră stea…
nu chiar toti, insa din nefericire, prea multi.
Repetitia este mama invataturii… realizarile celor mai buni sunt 99% transpiratie, 1% inspiratie… nu eu sunt cel care a spus asta. Referitor la titlul articolului – este total neadevarat ce este afirmat acolo. La matematica, daca faci foarte multe exercitii de un anumit tip, vei sti sa faci si altele asemanatoare