Nebuloase și aurore boreale, create cu ajutorul neuroștiinței pe ritmuri de Pink Floyd – proiecții experiment la Galeria Frameless din Londra

Aurore boreale sau nebuloase create de creierul uman atunci când este „imersat” în „The Great Gig In The Sky”, binecunoscuta melodie a legendarei trupe britanice Pink Floyd, sunt rezultatul unui experiment care a reuşit să capteze emoţiile trăite atunci când este ascultată această muzică, relatează EFE, potrivit Agerpres.

În timp ce mintea răspunde la emoţii, prin stres sau relaxare, fenomene meteorologice sunt generate pe calculator după ce sunt captate cu ajutorul unei encefalograme, a observat EFE săptămâna aceasta, în timpul unui studiu realizat de Gala Wright şi Richard Warp de la Pollen Audio Group, un studio de înregistrări dedicat ştiinţei din California, Statele Unite.

În culori şi forme diferite, fenomenele meteorologice prind viaţă în diferite proiecţii pe peretele galeriei Frameless din Londra, unde a fost realizată analiza.

Participanţii „îşi explorează starea mentală – în timp ce ascultă melodia – care este măsurată, analizată şi apoi vizualizată. Este foarte interesant”, a declarat Warp, directorul tehnic al experimentului.

Pentru acest studiu, participanţii au purtat căşti audio conectate la un encefalograf care a codificat, în timpul ascultării melodiei, undele cerebrale ce au fost ulterior proiectate.

„Există o legătură foarte personală între experienţă şi vizualizare”, a precizat Warp, conform Agerpres.

Acest proiect ştiinţific, numit „Brainstorms: A Great Gig in the Sky experience”, a fost iniţiat pentru a uni muzica şi neuroştiinţa din „dorinţa de a celebra, într-un mod diferit, moştenirea (muzicală) a tatălui meu”, după cum a explicat pentru EFE Gala Wright, fiica lui Richard Wright, clăpar şi membru fondator al Pink Floyd, care a încetat din viaţă în 2008.

Piesa „The Great Gig in the Sky” a fost compusă de tatăl ei, cu participarea cântăreţei Clare Torry, a cărei voce generează unul dintre cele mai pregnante răspunsuri de interes şi relaxare în rândul participanţilor.

„Răspunsul se manifestă în diferite moduri: mişcarea norilor, (modificarea) densităţii lor sau chiar a luminozităţii lor”, reprezentând diferite aspecte ale creierului, a explicat Wright.

După experienţa trăită, participanţii îşi pot compara rezultatele în sala de proiecţii pentru a vedea unde seamănă şi unde sunt diferiţi, putându-se angaja astfel într-o conversaţie referitoare la rezultatele lor, a adăugat el.

„Este foarte interesant pentru oameni să se angajeze în această conversaţie. Nu este vorba doar de imagini sau de muzică, sau de ambele, ci şi de răspunsul fiecăruia”, a subliniat Warp, potrivit sursei citate.