OPINIE Alegeri prezidențiale 2025 – un scrutin plin de învățați, dar fără educație, după un deceniu în care politica a înfundat reforma reală în domeniu

1.567 de vizualizări
Foto © roibul | Dreamstime.com
Românii votează, pe 4 mai 2025, în cadrul alegerilor prezidențiale reluate după colapsul electoral de la sfârșitul anului trecut, alegeri menite să definească orientarea țării pe viitor – democrație sau izolaționism, Est sau Vest, status quo în „sistem” sau schimbare. Dar din campania pentru aceste alegeri a lipsit cu desăvârșire, ca temă de dezbatere, o temă pe care, dacă îi întrebi, toți candidații ar defini-o ca definitorie pentru viitor: educația. Atotprezentă la precedentele runde ale alegerilor pentru șefia statului, câștigate de Klaus Iohannis, îngropată în derizoriu de o „reformă” fără sfârșit, tema educației a fost eludată ca subiect electoral și așteaptă o eventuală dreptate de la alegătorii interesați să-i voteze pe cei care ar face cel mai mic rău, sau măcar un strop de bine, printre altele, învățăturii pe care o vor primi cei care vor vota, altădată, să repare rezultatele votului de duminică.

Putin și Trump, constituționalitate, TikTok și amestecul unor forțe externe, izolaționismul propus de unii candidați, apetitul pentru legionarism, atașamentul față de „sistemul” care ar oferi „continuitate”, promisiuni de reformă și de luptă anti-sistem al altor candidați, trădări și deja celebra „întrebare adresată mie însuși – Ce caut eu aici?”: printre toate acestea, educația nu a mai găsit deloc spațiu în comunicarea pretendenților la președinția României.

Și nu că nu ar fi avut cine să o discute. Această rundă de alegeri a avut, probabil, cea mai mare densitate de candidați conectați prin trecutul lor, în bine sau rău, la educație: 

  • un matematician fost olimpic internațional, 
  • un profesor de istorie care, asemenea ex-președintelui Iohannis, și-a ținut postul de titular blocat timp de decenii
  • un fost ministru reformist al Educației
  • primul mare semnatar al unei teze plagiate de doctorat, identificat la vârful politicii românești, în urmă cu mai bine de un deceniu.

Inclusiv temele centrale ale campaniei erau ofertante pentru discuții în cheia educației. Ce și-ar dori candidații pentru copii, (și) mai multă religie sau mai multă știință, matematică și tehnologie? Autoproclamați „antrenori” de genii, precum cei promiși de izolaționiști și în anii anteriori, adică o concentrare a atenției spre formarea de elite, sau guvernanți orientați spre echitate și sprijinirea copiilor dezavantajați? 

Istorii alternative, precum cele proclamate de unii așa-numiți „suveraniști” și de protocroniști, după modelul promovării eurasianismului în școlile ruse, sau istorii gândite critic, pe model occidental? Sau ce spun candidații despre presiunea colosală pusă de Trump asupra educației și despre loviturile lui la adresa universităților, peste Ocean, dacă tot rămâne un reper președintele actual al Americii?

Cu excepția unor comentarii răzlețe, îngropate rapid în arhivele rețelelor sociale, toate acestea au lipsit din campania prezidențială. Acest lucru s-a petrecut spre deosebire de precedentele campanii: 2014, când cel care avea să câștige alegerile de atunci, Klaus Iohannis, promitea că educația va fi proiectul său de țară, sau 2019, când relua aceeași promisiune ca element central în comunicarea sa electorală.

  • „România educată”, ca proiect de țară, a înghițit o generație de copii în procesul lung al facerii sale, concretizat după 8 ani, în 2023, în două legi aspru criticate, care au propus o reformă mai mult de formă. Și care, chiar și așa, nu s-au finalizat încă, un an și jumătate mai târziu, prin toate normele subsecvente necesare, multe dintre ele întârziate sau prorogate.

În timp ce în alte țări adaptarea educației la ritmul societății, la schimbările economiei și sub impactul tehnologiei se face permanent, în România se împlinește, anul acesta, un deceniu de la inițierea, prin promisiuni electorale, a proiectului „România educată”, încă neterminat. O bună parte a acestei perioade a întârziat și o altă reformă esențială – cea a planurilor-cadru pentru liceu, materializate într-un proiect ce evită orice schimbare de substanță, ancorat în multe schimbări de formă și dezbătut preponderent pe număr de ore pentru aceleași vechi materii, fără transformări transversale. 

Nici aceste planuri-cadru nu sunt gata și așteaptă rezultatul alegerilor prezidențiale, conform deciziilor luate de actualul ministru de resort, Daniel David. Care a promis și un diagnostic al sistemului de educație tot după alegeri. Și care a promis – și inițiat – o „mică” reformă proprie, dar numai la nivelul pe care îl cunoaște cel mai bine, ca rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca: învățământul superior.

De când a venit ministru în actualul guvern Ciolacu, ministrul David a asigurat mersul administrativ al educației și a amânat pentru perioada post-prezidențiale toate schimbările importante. Au fost lăsate în așteptare chiar și cele lipsite de substanță sau precaute, dar importante pentru sistemul de educație,  precum noile planuri-cadru pentru liceu. Ar urma să le vedem în perioada următoare – dar numai dacă va rămâne ministru într-o nouă formulă guvernamentală.

Până atunci, sunt așteptați la urne toți alegătorii, deci și cei care, spre deosebire de candidați și de politicienii prinși în criza prezentului, încă nu s-au plictisit de educație și sunt preocupați de viitorul acesteia, indiferent de uzura dură a dezbaterii publice din ultimul deceniu. În lipsa oricărei discuții relevante pe subiect, ei vor trebui să voteze în orb – și în virtutea speranțelor proprii – cu acel candidat care, fără alt proiect de țară, ar putea sprijini învățământul cumva: în cadrul „sistemului” actual, într-un sistem schimbat sau, cum îi place ministrului David să se exprime, într-o cu totul altă „paradigmă”, dat peste cap.

Foto © roibul | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


1 comment
  1. O copletare:
    – un profesor de istorie care a fost repetent de două ori în facultate ( C Antonescu);
    – un fost olimpic și care are doctorat obținut la Sorbona (Nicușor Dan).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

EXCLUSIV Campusurile școlare rurale, singura investiție propusă pentru eliminarea din PNRR de către Ministerul Educației, deși ministrul Daniel David a anunțat intenția de a pilota în ele măsuri pentru ca elevii de la sate să aibă „aceeași șansă” ca cei din urban

La începutul anului 2024, Ministerul Educației a lansat un apel pentru construirea a trei campusuri școlare rurale de aproape 30 milioane euro pentru a reduce decalajul educațional major dintre mediul…
Vezi articolul