Până unde va merge naționalismul islamist al lui Erdogan? Islamizarea Sfintei Sofia marchează, în Turcia, supralicitarea unui naționalism combatant, drapat într-un discurs religios

Peste patru zile, pe 24 iulie, rugăciunea musulmană se va desfășura în fosta bazilică Sfânta Sofia din Istanbul, prima dată din 1934 și de la transformarea acestei moschei în muzeu.

Această reislamizare va marca aniversarea tratatului de la Lausanne care, în 1923, stabilea bazele Turciei contemporane. O asemenea lovitură de forță a provocat un adevărat scandal internațional, chiar dacă această decizie ține evident doar de autoritățile turcești.

Ar însemna totuși să cădem în capcana propagandei Ankarei dacă exagerăm importanța religioasă a unei asemenea inițiative, care ține mai curând de afirmarea din ce în ce mai agresivă de către președintele Erdogan a unui naționalism turc combatant.

Revenire asupra epocii lui Ataturk

Șeful statului lichidează la Sfânta Sofia un simbol al moștenirii laice a lui Mustafa Kemal, proclamat în 1934 Ataturk, “Părintele turcilor”, și decedat patru ani mai târziu. Într-adevăr, cu măsura fondatorului Turciei moderne își construiește Erdogan viziunea asupra Turciei actuale.

Acolo unde Kemal a impus în 1923 puterilor europene un tratat la Lausanne, mult mai respectuos decât nedreptul tratat de la Sèvres din 1920, Erdogan se laudă că poate apăra mai bine interesele turcești decât prestigiosul lui predecesor: în afara incursiunilor pe care le înmulțește în Irakul vecin, el a creat de facto zone controlate de Ankara în teritoriul sirian, unde doar lira turcească mai circulă.

• Citește analiza integrală pe G4Media.ro