Povestea Marianei Mera, educatoare la sat: Cel mai important e să învețe să gândească, să observe, să fie curioși, să pună întrebări

Într-o zi, Mariana Mera i-a întrebat pe piticii săi de la grădinița din satul Gura Roșiei, comuna Roșia Montană, județul Alba, ce personaj de poveste ar vrea să fie. Mai toți se vedeau prinți, prințese, cavaleri și zâne bune. Un băiat însă a răspuns pe un ton domol: „Eu aș vrea să fiu găină”. Toată grupa a râs, iar educatoarea s-a gândit că n-a înțeles întrebarea. Dar copilul a continuat: „Găina din Punguța cu doi bani. Pentru că vreau să fac ouă în fiecare zi ca să aibă mama ce să-mi facă de mâncare”.

• Povestea educatoarei Mariana Mera este preluată din Galeria Profesorilor MERITO.

90% dintre cei 20 de copii, cu vârste între trei și șase ani, sunt romi din familii nevoiașe. Locuiesc la marginea satului, pe malul pârâului Abrudel, unde „când plouă, numai cu cizme de cauciuc mai poți să umbli”. Unii stau cu frați, părinți și bunici într-o singură cameră, iar alții nu au nici o masă la care să mănânce. Părinții unora dintre copii nu au mai mult de două clase, „nici nu te miri că apoi se pierd, că nu pot să îi mai ajute”.

Mera are 40 de ani și e de 21 de ani educatoare la grădinița din satul natal. A făcut Liceul „Horea, Cloșca și Crișan” din Abrud, la șase kilometri de casă, profil pedagogic. În 1997 a dat admitere la facultatea de economie, cum i-au sugerat părinții, deși ea ar fi vrut matematică. A luat notă mică la economie, așa că a dat examen de titularizare pentru educatoare. Însoțită de tatăl său, care voia ca fiica sa să se întoarcă acasă, a optat pentru postul de la Gura Roșiei.

Când și-a început activitatea, Mera a găsit o cameră cu puțină mobilă și cuburile din lemn cu care s-a jucat și ea când era mică. Pentru că nu avea prea multe materiale didactice, îi plimba pe copii prin pădurea din zonă și observau împreună frunzele, copacii și vietățile. Iarna, cu geamurile de lemn bătute în cuie, se așezau toți în jurul sobei mari, iar educatoarea le citea basme din cartea sa de Petre Ispirescu. Copiii o ascultau fascinați și nu mișca nimeni.

La matematică, educatoarea preda cu seriozitatea pe care o învățase la liceu: „Dacă făceam cifra 1, ei făceau până jos o pagină de cifra 1. Atunci eram pornită să fac multe fapte mărețe, le scriam direct 2+1, 3+5.”

În 2006, Maria Gheorghiu de la OvidiuRo, asociație a cărei misiune este ca fiecare copil sărac din România să beneficieze de educație timpurie de calitate, a ajuns la Roșia Montană. Când a vizitat grădinița unde Mera este educatoare, în aceeași clădire cu școala, Gheorghiu i-a spus franc că unele dintre metodele ei sunt greșite. Orele erau prea bine delimitate, copiii trebuiau să deseneze întocmai după model, iar educatoarea avea mereu întâietate la vorbit.

„Am fost șocată de-a dreptul că am putut să greșesc atât de mult și am fost foarte supărată pentru că am realizat că avea dreptate. Maria ne-a învățat să le oferim libertate și să le dezvoltăm creativitatea.”

• Povestea educatoarei Mariana Mera este preluată din Galeria Profesorilor MERITO.

Citește aici articolul integral despre prima educatoare premiată în cadrul programului și vezi povestea devenirii sale.