Primul tratat de „anatomie ecologică a plantelor”, ce prezintă adaptările de structură ale plantelor la diversi factori ecologici, publicat de un cadru didactic al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași la editura internațională Springer

Un volum având ca temă „Anatomia Ecologică a Plantelor”, ce descrie modul cum „plantele se adaptează structural la diverși factori ecologici”, a fost publicat la prestigioasa editură internațională Springer de către Marius-Nicușor Grigore, cadru didactic al Universității Al. I. Cuza din Iași, anunță instituția de învățământ superior într-un comunicat de presă. Potrivit acesteia, este vorba despre „primul tratat din lume” dedicat acestui subiect.

UAIC arată că lucrarea, al cărei unic autor este Marius-Nicușor Grigore, valorifică experiența acestuia „în studierea anatomiei ecologice a plantelor, în special a halofitelor (plante de sărătură – plante adaptate la salinitate), acesta fiind, în calitate de autor și editor, la cel de-al cincilea proiect editorial cu editura Springer”. 

• Potrivit sursei citate, autorul este redactor doctor în cadrul Editurii Universității „Al. I. Cuza ” din Iași și cadru didactic asociat al Școlii Doctorale de Biologie și al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul universității.

UAIC, despre tema abordată în tratat:

• „Volumul „Plant Ecological Anatomy” oferă o explorare inovatoare, integrativă, a adaptărilor anatomice (de structură) ale plantelor, interpretate însă din punctul de vedere al semnificației ecologice a acestora. Lucrarea răspunde unor provocări majore ale prezentului, generate de schimbările climatice, în special cele legate de aridizarea și salinizarea Pământului.
• Depășind anatomia descriptivă tradițională, acest volum oferă o înțelegere cuprinzătoare a modului în care plantele se adaptează structural la diverși factori ecologici, descriind astfel grupuri ecologice de plante precum: plante acvatice (hidrofite), de mlaștini (helofite), de locuri uscate, aride (xerofite – ca grup mare și cu subgrupurile lui: halofite – plante de sărătură, plante alpine, plante alpine tropicale, plante de stepă, plante de deșert, epifite – cele care cresc pe alte plante, ca suport) și mangrove, în condiții de stres precum aridizarea, salinizarea și inundarea (băltirea) cu apă.
• Conceptele cheie ale cărții includ structura primară și secundară a rădăcinilor și tulpinilor, anomaliile structurale ale acestora și modelele arhitecturale ale frunzelor. Cartea aprofundează anatomia ecologică a organelor vegetative, evidențiind adaptările unice ale diferitelor grupuri ecologice de plante. De exemplu, examinează, printre multe altele, dezvoltarea spațiilor cu aer (aerenchimului) la plante de apă și mlaștini, adaptări ale rădăcinilor specializate la mangrove și țesuturile de stocare a apei la plantele de locuri aride, uscate.”