Școala nu pregătește elevii pentru comportamentul responsabil pe rețelele de socializare, spune ministrul Educației și Cercetării, Daniel David. Acesta a declarat miercuri, la podcastul Starea Nației, că reglementarea rețelelor sociale nu trebuie să se transforme în cenzură, „pe care o doresc unii”, și că el este pentru dereglementare și educație bine făcută.
Spațiul digital a devenit terenul principal de formare informală a noilor generații, iar ministrul semnalează un gol periculos: lipsa educației digitale și științifice adaptate acestui mediu.
Fără să se raporteze direct la regimuri autoritare, Daniel David subliniază diferența între comportamentele tinerilor din România și cei din regiuni precum Taiwan sau Singapore. Dacă în spațiile asiatice copiii folosesc TikTok-ul pentru a lansa provocări matematice sau de informatică, în România, același mediu este adesea invadat de conținut inutil sau periculos: „Tinerii de acolo nu-și dau cu cărămida în cap să vadă dacă o să leșine sau nu, ci fac provocări legate de o problemă interesantă”.
Ministrul atrage atenția că școala românească nu îi învață pe elevi cum să se raporteze critic și conștient la rețelele de socializare: „Cât să se uite, cum să se uite, ce înseamnă ele?” Este o lacună majoră într-un sistem educațional care nu reușește să țină pasul cu realitățile cotidiene ale tinerilor. În lipsa unei prezențe educaționale active pe platformele digitale, locul rămâne liber pentru „pseudo-știință, pseudo-cunoaștere, vrăjitorie și conspirații”.
„Nu vreau să mă raportez la China, acolo știm că ești controlat și nu prea poți să faci ce vrei. Dar mă uitam, pe Tiktok, la conturi din zona Taiwan, Singapore. Și acolo vezi tineri, dar tinerii de acolo nu-și dau cu cărămida în cap să vadă dacă o să leșine sau nu, ci fac provocări legate de o problemă interesantă, de matematică sau de informatică. Deci problema noastră este că nu ne pregătim în școală copiii despre cum trebuie să se comporte cu rețelele de socializare. Cât să se uite, cum să se uite, ce înseamnă ele?”, a declarat oficialul.
Daniel David propune o direcție clară: știința și educația trebuie să recucerească teritoriul pierdut. Platformele digitale nu sunt doar canale de divertisment, ci pot deveni și instrumente de popularizare a cunoașterii, dacă sunt folosite inteligent. Idei precum crearea unor zone educaționale, rubrici de tipul „Se știe că…” sau demontarea miturilor devin necesare într-un peisaj în care gândirea critică trebuie antrenată zilnic.
Ministrul se declară sceptic față de o reglementare excesivă a mediului digital, care ar putea degenera într-o formă de cenzură: „Eu sunt pentru dereglementare și controlăm lucrurile prin educație bine făcută.” Accentul trebuie pus, spune el, nu pe interdicții, ci pe cultivarea discernământului. Educația, nu interdicția, este cheia pentru o generație capabilă să navigheze cu mintea limpede prin fluxul de informații online.
„Nu ducem știința pe rețelele de socializare. Noi am părăsit un domeniu – când ai părăsit un domeniu, acolo o să intre pseudo-știința, pseodocunoașterea, vrăjitoria, conspirațiile. Noi de ce nu suntem acolo?
De ce nu avem zonele educaționale, zonele de «Știați că?», «Mituri pe care le provocăm» și așa mai departe. Trebuie să ne reîntoarcem acolo, fiindcă nu o să reușim să blocăm tinerii să intre în rețele de socializare, în revoluția industrială prin care trecem. Da, sigur, reglementarea contează, dar nu în măsura pe care o doresc unii, în sens că devine un fel de cenzură. Eu sunt pentru dereglementare și controlăm lucrurile prin educație bine făcută”, a declarat Daniel David.
Citește și:
7 comments
O ÎNTREBARE, la care am încercat să dau răspunsul în primul comentariu, a fost „DE LA CE PORNIM ”
PORNIM, vă inaintez propunerea , DE LA CONTEXTUL GENERAL:
NOI, mai puțin, părinții noștri, mai mult, de la ” fiecare în pătrațica lui „. Fără acces la INFORMAȚIE * ( aceasta fiind principala resursă pe care o căutăm, mai mult sau mai puțin activ, mai mult sau mai puțin conștient ).
O organizare și o sistematizare a unei NEVOI DIFUZE, este o problemă care ne afectează pe toți. Începem cu
1) EVALUAREA SUBIECTIV-INDIVIDUALĂ ?! (auto-evaluarea )
Începem cu
2) EVALUAREA ORGANIZAT-INSTITUȚIONALĂ ?!
III.
în ce scop primim informația????
IN CE CONTEXT NE MANIFESTĂM CA INDIVIZI !?!
Într-un mediu preponderent concurențial?
într-un mediu bazat preponderent pe cooperare și rezolvare de probleme?!
într-un climat afectiv -motivațional armonios?
într-un climat ostil, care obligă individul să își irosească resursele, doar pentru a putea rămâne om ?!
într-un climat parazitar, care subjuga?!
Statisticile pot intriga ; pot dezamăgi;
REFERINDU-MĂ STRICT LA PROBLEMĂ,
pot chiar dezinforma. ( iau în calcul doar superficialitatea beneficiarului de informație) răspunsul acestuia. sau atitudinea modest -pasivă.
Experiența individuală cu COMUNITĂȚILE FORMATOARE este de câteva tipuri:
1. Cum să ai succes în munca ta educativ-formativă ?
2. Citate celebre
3. Teste de cultură generală/ teste de inteligență/ teste de personalitate
4. profil psihologic, bazat pe „cititul în stele”*.
te salut autor edupedu.ro,
vă salut, cititori ai articolului acestuia
îmi exprim recunoștința și respectul față de principala instituție de coordonare a activității instructiv-educative !
Articolul m-a pus un pic pe gânduri.
Cred că noi, adulții, plecăm identificând greșit problema , pe care generațiile tinere o semnalează ca o formă tăcută de protest.
În primul rând, NOI AM TRĂIT ÎN EPOCA Industrială.
Ei CER ALTCEVA. Iar progresul tehnologic, care a penetrat și spațiul nostru, ca națiune, nu este de contestat.
VREAU să ajung în punctul în care tehnologia oferă servicii, nu bunuri, iar noi nu ne raportăm corect, cu interpretarea, la acest adevăr. TRĂIM în EPOCA post-industrială . IAR copiii și adolescenții primesc acest adevăr. Protestul?! Solidaritatea lor cu populația vârstnică. E o opinie, și mi-o asum.
Vârstnicii noștri au trăit intens și autoritar valoarea industrială.
Pornind de la acest aspect, nu vreau decât să subliniez că atenția formării unor platforme de socializare ar trebui să țintească o COLABORARE, între copii, adolescenți și vârstnici.
De bătrânii noștri nu ne interesăm, decât când vine vorba de suport medical, azilurile groazei sau ceva caritate patronată de diverse ” personalități ”
Mai am de adus multe aspecte în discuție. Îmi propun să revin pe subiect.
Nu am vrut decât să începem cu ÎNCEPUTUL. CONFUZIA e la noi, cei între generații. Deși noi semnalăm problema.
Educatia in familie nu mai exista decat in rare cazuri. Politetea, decenta, bunul simt au disparut, despre reguli de civilizatie nici vorba. intre vecinii, copiii si tinerii numai dau buna ziua, in magazine, transport in comun nu cedeaza locurile celor mai in varsta. Iar unei mamei cu copil de 5- 6 ani care a aruncat un ambalaj de napolitata pe jos, in un parc, mi a spus verbal ” vezi ca ti- o ei” iar unei cu caine care face oriunde si nu strange in urma lui, „vezi ca pun cainele oe tine”. Apoi retelele de socializare au devenit locuri cu un limbaj f. vulgar, agresiv, huliganism, si scris la „per tu.” Bine au facut tarile care interzic pana la 12 ani, telef mobile si retelele de socializare in scoli si limitarea in afara lor. In Franta, recent se impune ca in scoala sa se adreseze cu dv, de catre elevi pt tot corpul didactic.
Problema d-lui ministru e ca a ajuns sa confunde ce trebuie sa facă școala și ce trebuie sa facă familia. Ia sa am eu tupeul sa ii educ de parc-ar fi ai mei, sa le impun niște reguli și sa ajungă sa crească după chipul și asemănarea mea (agnostici, cinici sau măcar pragmatici, orientati spre progres și nu spre răzbunări meschine.) Cred ca m-ar urmări cu furcile pe stradă. Deja se uită unii părinți la mine de parc-aș fi un ciudat, că le cumpăr cărți din banii mei și că îmi pasă când sunt lăudați sau certați de colegii mei sau de proprii lor părinți. Dar sa le mai restricționez accesul la social media sau sa combat conspirațiile ascultate împreună cu familia pe TT… Ar da foc la școală.
Eu te sfătuiesc sa pleci,oamenii cu suflet nu mai au ce cauta în învățământ ,ei au nevoie de socipati care sa execute ordine,sa para umani dar sa aibă acțiuni de negustor.Invatamantul a ajuns o mare afacere privata. a câțiva care tranzacționează posturi ,fără examen,fentand legea tocmai prin faptul ca nu exista o lege care sa ii oprească. Profita de golurile din lege.Du-te și fa o meserie unde câștigi bani,unde vei avea o pensie bună și unde nu vei fi umilit de toți deștepții!
e ca și cum i ai spune la un jucător de păcănele cat sa joace sau la un alcoolic , cat sa bea. cat e bine si de ce , unde e limita .
dar domnul David stie ca retelele creează dependenta , ofera validare sociala , e indeplinita astfel una din nevoile de baza , sa fi vazut și sa vezi .. , nevoi grefate pe o zona de greier greu accesibila rațiunii. AI NEVOIE DE MULTA TERAPIE CA SA TE LASI DE ALCOOL. LA FEL E SI CU REȚELELE.
pe timpuri in casa , băutura și revistele deochiate erau puse bine , ascunse de ochii copiilor . asa considerau batranii ca ii țin departe de pericole pe cei mici. Sa nu le vada ochii ce nu le face bine . Cat de inteligenti erau bătrânii nostri , ei știau ca .. ochii vad , inima cere .. și lasau pâinea in cuptor , sa se coaca bine , sa faca coaja ..
Odata , o bătrâna , i a spus mamei ca nu și da inca nepotul la scoala pentru că „ îi cruduț inca , doamna” ..
Noi , azi , nu cuprindem cu mintea cat rau le facem expunându i pe copii la toate mizeriile lumii.
E ca și cum ai spăla un nou născut in albia porcilor..
Personal sant constient de buna intentie a acestui om , de priceperea lui , nu stiu in schimb daca e lăsat sau nu sa aplice ceea ce cunoaște .Poate are si dumnealui copii , nu stiu , dar nu vreau sa mi pierd speranța că va lua cele mai bune decizii pt copiii nostri.