Profesorul anonim – Scrisoare către ministrul Daniel David: Cine anunță profesorii care au venit în școala noastră că nu mai sunt destule ore? Directorul calculează norme și nu întrezărește nicio soluție. Noi, oamenii școlii, nu avem indiferența și răceala sistemului, nouă ne pasă, statisticile au suflet

Sunt profesorul școlii, nu al sistemului! Fac parte dintr-o școală de elită, unde sunt mulți olimpici naționali pe metru pătrat. Desigur că performanțele de top se datorează înzestrării intelectuale deosebite a elevilor noștri și capacității lor de efort de cursă lungă, dar aceste rezultate se obțin și prin eforturile dascălilor, precum și printr-o anumită cultură organizațională. Scriu acest articol, domnule ministru al educației ca să vă rog să nu sacrificați acest aspect: cultura organizației. 

• Nota redacției: Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.

Ne spuneți de ceva timp că profesorii sunt titulari ai sistemului și înțelegem că asta înseamnă că trebuie să acceptăm ca, în situația în care nu ne poate fi realizată norma de 20 de ore, să migrăm în alte școli. Și da, în școala mea, va fi această situație aproape în cadrul fiecărei catedre. Este de altfel și „detaliul” care m-a făcut recent să îmi dau demisia din funcția de director adjunct, rol pe care îl îndeplineam cu implicare. Aș dori să știți că normele, cifrele pe care dumneavoastră le menționați, referindu-vă la sistem, au pentru noi chip și nume, iar proiecțiile noastre ne spun în acest moment diverse lucruri, alimentând-ne neliniștile: colegul X va pleca din școală după ce tocmai s-a titularizat la noi, colegul Y, care este de 30 de ani în echipa noastră va trebui să privească spre alte școli, deoarece la anumite discipline (educație fizică, muzică etc orele sunt mai puține), profesorul Z, un dascăl de excepție, va renunța cu totul la învățământ pentru că nu poate primi cele 3 ore pe care sistemul i le va da cu dispreț la mulți de kilometri distanță, amintindu-i că mulți ani, la începutul carierei sale a făcut exact asta: și-a căutat drumul împotriva a tot și a toate, făcând naveta și dând numeroase examene pentru a se apropia cât mai mult de casă. Da, poate sistemul va fi fericit și mulțumit cu statisticile ce vor rezulta din aceste migrații, dar cum va rezolva sistemul problema orarului unei școli în care cei mai mulți profesori au ore în mai multe instituții aflate la distanță mare? Cum va rezolva sistemul zecile de situații de norme incomplete în câteva săptămâni, fiind echitabil și măsurând corect care dascăl intră în restrângere și care  nu, cine pleacă și cine rămâne? Cum va mai putea sistemul să asigure continuitatea profesorului la clasă, un lucru atât de important pentru elevi, în condițiile în care aritmetica orelor la o disciplină, unde sunt 3-4 ore pe săptămână, nu te duce la scorul ,,fericit” de fix 20 de ore, ci la 19 sau la 21 de ore, schimbul de clase cu un coleg  devenind singura rezolvare? Și, în sfârșit, ce se va întâmpla cu cultura organizațională, domnule ministru?

Cultura organizațională înseamnă cultura școlii tale, solul fertil pe care cresc rezultatele, vii și semnificative sentimente de apartenență, valori identitare, atașament față de tradițiile și istoria școlii, o viziune atotcuprinzătoare, nu atomizată asupra lucrurilor, adică, în termeni mai concreți, cultura organizațională presupune să construiești ceva alături de colegii tăi și alături de elevii tăi, să vii zilnic într-o comunitate, să petreci timp acolo (nu să alergi de la o școală la alta), să ai aceiași elevi patru ani de zile sau chiar 8 (în colegii, acest lucru e realizabil și ce relații durabile se creează!), să faci proiecte pe care să le urmărești crescând, să ai coerență, consecvență și consistență în demersul tău didactic. O normă fragmentată nu duce la așa ceva. Știm cu toții că sunt, din păcate, nenumărate școli unde numai așa se pot face încadrările profesorilor, ajustând și reajustând, așteptând luna august pentru a vedea dacă se mai poate cârpi ceva la vreo disciplină, rugându-i pe oameni să vină și la anul. 

Profesorii vin și pleacă, domnule ministru, pentru că sistemul este lipsit de atractivitate, navetele sunt grele, e complicat să predai în 3-4 școli, munca e nesfârșită, birocrația este excesivă, de abia se mai văd oamenii de hârtii, elevii nu sunt motivați pentru că de ani de zile lipsa de încredere în școală a erodat totul. Dar sunt și școli norocoase, precum școala mea, norocoase până azi, în care există o stabilitate: 90% sunt profesori titulari cu gradul I, bacalaureatul nu e o problemă, olimpiadele naționale și internaționale pot fi accesate cu încredere. Luați-ne plata cu ora, căci prea multă nu era oricum, însă nu ne puneți să căutăm cu disperare două-trei ore în altă parte, într-o situație în care toată lumea va căuta aceste completări. 

Este deja târziu să faceți asta, dar ascultați-i pe profesori, consultați-vă cu dascălii din preuniversitar, nu schimbati regulile în timpul jocului. Proiectele de încadrare s-au făcut în februarie. Am trecut prin pretransferuri, prin reîntregiri, prin tot felul de etape de mobilitate. Profesori valoroși, atrași de cultura noastră organizațională, au pariat totul pe o școală bună (încă!) și au venit la noi. Cine îi anunță acum că nu mai sunt destul ore? Sistemul sau vocea unui director, care calculează de zile întregi norme și nu întrezărește nicio soluție. Noi, oamenii școlii, nu avem indiferența și răceala sistemului. Nouă ne pasă că nu vom mai face ore cu elevul X, sacrificând tot ce am construit cu el, pe noi ne îngrijorează că nu mai avem aceeași calitate a lecției, pentru că venim gâfâind la o oră și apoi, plecăm în altă școală. 

Am foarte mulți ani de antrenament, dar 20 de ore de vorbit la clasă, să știți că te epuizează complet. Credeți că profesorii așteptau cu nerăbdare să aibă vechimea necesară pentru a preda 16 ore, ca pe un lux? Uzura este maximă. În școala mea, cultura organizațională este însă una a muncii, a sacrificiului asumat. În colegiul meu începe în curând Școala de vară. Va fi o săptămână în care elevii cu talent cântă împreună la diferite instrumente muzicale și, apoi, vor fi două săptămâni în care elevii cu aplecarea spre studiul științelor participă la cursuri organizate special pentru ei. Avem obiective mari, într-o lume mică, slăbită de decizii neinspirate referitoare la educație. Nu puneți și dumneavoastră umărul la deconstrucție! Eu sunt profesorul școlii, o școală pe care o iubesc mult și cu care mă mândresc, nu profesorul unui sistem care calculează și face economie, provocând turbulențe în viețile oamenilor. Oamenii au nume și ei chiar există. Fiecare acțiune la nivel înalt are reverberații numeroase. De aceea, nu se pot lua aceste decizii peste noapte și fără consultări. Statisticile au suflet!

* asta însemnând: program de pregătire pentru olimpiadă, lustruirea calităților copiilor în cadrul unor Școli de vară organizate an de an, realizarea materialelor de studiu, documentarea personală a profesorilor, administrarea, evaluarea, întocmirea testelor, lucrărilor realizate de elevi.

Foto: © Monkey Business Images | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.