Mai multe propuneri administrative pe care Ministerul Educației și Cercetării ar trebui, în opinia profesorului Liviu Papadima, „să convingă că, de această dată, reforma curriculară va funcționa”. Acesta scrie într-un articol publicat pe platforma contributors.ro care sunt asemănătile și deosebilire actualei încercări de reformă cu cea făcută de ministrul Andrei Marga, în anii 90.
„Actualele planuri de învățământ reiau în mare măsură proiectul Andrei Marga, de acum aproape două decenii.
Ca și acum, proiectul viza o școală, un profesor și un elev cu mai multă autonomie, cu posibilitatea de a-și exercita, pe diverse paliere, libertatea decizională. Și atunci, ca și acum, flexibilizarea parcursului educațional – la vremea respectivă, i se spunea mai degrabă ”descentralizare” – era considerată un element cheie pentru modernizarea învățământului românesc. Și atunci, ca și acum, intențiile reformatoare s-au confruntat cu opoziții foarte vocale.
Atunci, spre deosebire de acum, proiectul de reformă era în mâna unui ministru decis să câștige cu orice preț bătălia pentru impunerea propriului punct de vedere. Și, cel mai important, ce s-a întâmplat atunci e de domeniul trecutului, ce se petrece acum e încă deschis către viitor.
Sub aspectul proiectării curriculare, reforma de odinioară a fost, în cele din urmă, un eșec. Generoasa marjă de opționalitate prevăzută inițial a dispărut, treptat, din planurile de învățământ.
Sunt două explicații pentru această realitate incontestabilă. Cea dintâi pune accentul pe faptul că, odată cu schimbarea garniturii politice, următorul Ministru al educației, Ecaterina Andronescu, a dorit să șteargă tot ce putea fi șters din contribuția predecesorului ei la dinamica sistemului.
A doua explicație este că proiectul de largă opționalitate nu a dat rezultatele scontate”, explică Liviu Papadima.
Profesorul Papadima spune că, în opinia sa, ar fi necesare „măsuri de bonificare corectă și motivantă a construcției și susținerii de cursuri de specialitate și opționale, astfel încât acestea să nu mai fie tratate, cum s-a întâmplat, de către majoritatea școlilor ca ”umpluturi de normă””, „măsuri de autentificare și de elevare a valorii proiectelor de cursuri de specialitate și opționale propuse, prin cooptarea, în procesul de evaluare a acestora, a unor entități cu pricepere și prestigiu în domeniu (asociații profesionale, instituții academice etc.)”, „măsuri de asigurare că elevii ajung la opționalele pe care nu doar le doresc, ci le și merită”, „măsuri de încurajare și eficientizare a orientării școlare și profesionale în școală”.
El subliniază că, deși inițiativa de a organiza o dezbatere reală este lăudabilă și reprezintă o premieră în ultimele decenii, implementarea acestor planuri va întâmpina o rezistență considerabilă din partea susținătorilor status quo-ului.
Proiectul propune o flexibilizare a sistemului educațional, explică Liviu Papadima, permițând o adaptare a curriculumului în funcție de specializările elevilor și de opțiunile școlilor, părinților și elevilor. Această schimbare implică realocarea resurselor, în special a orelor didactice, de la curriculumul general obligatoriu către cel de specialitate și opțional. O astfel de redistribuire poate genera incertitudini legate de modul în care școlile și elevii vor gestiona noile opțiuni disponibile.
Profesorul Papadima anticipează opoziție nu doar din partea cadrelor didactice preocupate de stabilitatea locurilor de muncă, ci și din partea experților din institute de cercetare, universități și academii. Aceștia ar putea percepe flexibilizarea planurilor-cadru ca pe o amenințare la adresa prestigiului domeniului lor de activitate. Solidarizarea acestor grupuri poate constitui un obstacol semnificativ în calea reformei curriculare propuse.
Acesta spune că „am fost pus în situația de a gestiona proiecte de flexibilizare a sistemului educațional în două ipostaze: ca proiectant al curriculumului de limba și literatura română pentru liceu, la sfârșitul anilor ’90, și ca decan al Facultății de Litere a Universității din București între anii 2004-2012. Ambele proiecte s-au finalizat, după opinia mea, cu o semi-reușită – sau poate, și mai exact, cu un semi-eșec”. Și explică detaliat ce s-a întâmplat cu reforma propusă și implementată în perioada cât a fost decan la Litere.
Citiți analiza integrală a profesorului Papadima pe contributors.ro.
Matei Pop
Alexa Stănescu
Laura Cononenco
Virgil Iordache
5 comments
sa scoți fizica știința științelor din trunchiul comun nu înseamnă reformă…o mare prostie… fizicieni și profesori de fizică avem din ce in ce mai puțini.asta se dorește??sigur pot sa l înțeleg pe David psihologul că urăște această știință pe care probabil nu a înțeles o ..dar acum este ministrul învățământului și această măsură arbitrară nu duce decât la imbecilizarea completă a elevilor…
A fost omisa o parte importanta a articolului, extras dintr-o scrisoare deschisă:
„Practica școlară demonstrează că elevii tind să aleagă, în majoritate, disciplinele care implică un efort minim. În sensul preceptului horațian, plăcutul va fi prevalent în raport cu utilul, altfel spus cu ceea ce este relevant, constructiv, formativ, din perspectiva devenirii lor ca adulți responsabili”
Vreun răspuns potrivit acestei preocupări?
Reforma nu se face pe genunchi, d-le Papadima. O „reformă” planificată de ONG-uri necunoscute, de politicieni care-și urmăresc interesele, cu discipline introduse în TC de către unii care n-au nicio treabă cu educația în general NU este o reformă.
Iar planurile cadru – și eventual conținuturile – trebuie să fie predictibile pentru un mare număr de ani, că nu poți schimba și tăia cum îți convine, nu suntem într-un boutique de cartier unde ajustezi comenzile după cum ai vânzări.
Așa că mai încet cu avântul reformator pe scări, pentru că veți distruge cariere și veți pierde experiența celor care o au și care vor părăsi sistemul. Nu aveți pe cine aduce în locul lor, așa că gândiți-vă de două ori înainte de a vă arunca cu capul înainte în necunoscut. Speranța nu e suficientă pentru a realiza o stare de bine.
Noile propuneri pentru planurile-cadru liceale sunt un pas promițător spre un sistem educațional mai flexibil și adaptabil. Dacă Ministerul Educației le va implementa corect, schimbările vor aduce beneficii reale elevilor și profesorilor.
Reforma propusă pentru liceu este un pas necesar spre flexibilizare, dar implementarea cu succes depinde de sprijinul real al Ministerului Educației și de soluții eficiente pentru profesori și elevi. Așteptăm măsuri clare și aplicabile.