Profesorul Liviu Papadima, despre noile proiecte de planuri-cadru pentru liceu: Ce are de făcut Ministerul Educației este să vină, cât de urgent cu putință, cu o serie de propuneri administrative care să convingă că, de această dată, reforma curriculară va funcționa. Enumăr câteva

Mai multe propuneri administrative pe care Ministerul Educației și Cercetării ar trebui, în opinia profesorului Liviu Papadima, „să convingă că, de această dată, reforma curriculară va funcționa”. Acesta scrie într-un articol publicat pe platforma contributors.ro care sunt asemănătile și deosebilire actualei încercări de reformă cu cea făcută de ministrul Andrei Marga, în anii 90.

„Actualele planuri de învățământ reiau în mare măsură proiectul Andrei Marga, de acum aproape două decenii.

Ca și acum, proiectul viza o școală, un profesor și un elev cu mai multă autonomie, cu posibilitatea de a-și exercita, pe diverse paliere, libertatea decizională. Și atunci, ca și acum, flexibilizarea parcursului educațional – la vremea respectivă, i se spunea mai degrabă ”descentralizare” – era considerată un element cheie pentru modernizarea învățământului românesc. Și atunci, ca și acum, intențiile reformatoare s-au confruntat cu opoziții foarte vocale.

Atunci, spre deosebire de acum, proiectul de reformă era în mâna unui ministru decis să câștige cu orice preț bătălia pentru impunerea propriului punct de vedere. Și, cel mai important, ce s-a întâmplat atunci e de domeniul trecutului, ce se petrece acum e încă deschis către viitor.

Sub aspectul proiectării curriculare, reforma de odinioară a fost, în cele din urmă, un eșec. Generoasa marjă de opționalitate prevăzută inițial a dispărut, treptat, din planurile de învățământ.

Sunt două explicații pentru această realitate incontestabilă. Cea dintâi pune accentul pe faptul că, odată cu schimbarea garniturii politice, următorul Ministru al educației, Ecaterina Andronescu, a dorit să șteargă tot ce putea fi șters din contribuția predecesorului ei la dinamica sistemului.

A doua explicație este că proiectul de largă opționalitate nu a dat rezultatele scontate”, explică Liviu Papadima.

Profesorul Papadima spune că, în opinia sa, ar fi necesare „măsuri de bonificare corectă și motivantă a construcției și susținerii de cursuri de specialitate și opționale, astfel încât acestea să nu mai fie tratate, cum s-a întâmplat, de către majoritatea școlilor ca ”umpluturi de normă””, „măsuri de autentificare și de elevare a valorii proiectelor de cursuri de specialitate și opționale propuse, prin cooptarea, în procesul de evaluare a acestora, a unor entități cu pricepere și prestigiu în domeniu (asociații profesionale, instituții academice etc.)”, „măsuri de asigurare că elevii ajung la opționalele pe care nu doar le doresc, ci le și merită”, „măsuri de încurajare și eficientizare a orientării școlare și profesionale în școală”.

El subliniază că, deși inițiativa de a organiza o dezbatere reală este lăudabilă și reprezintă o premieră în ultimele decenii, implementarea acestor planuri va întâmpina o rezistență considerabilă din partea susținătorilor status quo-ului.

Proiectul propune o flexibilizare a sistemului educațional, explică Liviu Papadima, permițând o adaptare a curriculumului în funcție de specializările elevilor și de opțiunile școlilor, părinților și elevilor. Această schimbare implică realocarea resurselor, în special a orelor didactice, de la curriculumul general obligatoriu către cel de specialitate și opțional. O astfel de redistribuire poate genera incertitudini legate de modul în care școlile și elevii vor gestiona noile opțiuni disponibile.

Profesorul Papadima anticipează opoziție nu doar din partea cadrelor didactice preocupate de stabilitatea locurilor de muncă, ci și din partea experților din institute de cercetare, universități și academii. Aceștia ar putea percepe flexibilizarea planurilor-cadru ca pe o amenințare la adresa prestigiului domeniului lor de activitate. Solidarizarea acestor grupuri poate constitui un obstacol semnificativ în calea reformei curriculare propuse.

Acesta spune că „am fost pus în situația de a gestiona proiecte de flexibilizare a sistemului educațional în două ipostaze: ca proiectant al curriculumului de limba și literatura română pentru liceu, la sfârșitul anilor ’90, și ca decan al Facultății de Litere a Universității din București între anii 2004-2012. Ambele proiecte s-au finalizat, după opinia mea, cu o semi-reușită – sau poate, și mai exact, cu un semi-eșec”. Și explică detaliat ce s-a întâmplat cu reforma propusă și implementată în perioada cât a fost decan la Litere.

Citiți analiza integrală a profesorului Papadima pe contributors.ro.