Am fost în ultimul deceniu în inspecții de grad didactic destul de numeroase – și prin toată țara. Am văzut sate din Moldova profundă, din secuime, din Transilvania – unele prospere, altele încă zbătându-se să iasă din sărăcie.
Anul acesta una dintre inspecții a fost la o școală de la marginea județului Sibiu. Copiii erau buni, i-am lăudat – și pe ei, și pe profesoara lor.
După inspecție, profesoara mi-a arătat poze cu casele de unde veneau unii dintre copii. Erau improvizate pe o costișă, fără curent electric, fără apă curentă. Aduceau apa cu gălețile de la o fântână de la câteva sute de metri.
Unui copil i se făcuse rău la oră, ceruse să fie lăsat acasă fiindcă-l durea burta.
– Poate e de la ceva ce ai mâncat, a zis profesoara.
– Dar n-am mâncat nimic de ieri, de când a trecut trenul de Sibiu, a spus băiatul.
(Trenul trecuse pe la ora 5 p.m.)
Uneori era o luptă cu părinții să-i lase pe acești copii să vină la școală. Un argument important erau cornul & laptele: era una dintre mesele importante ale zilei pentru ei.
Nu cred că ne închipuim cât sunt de frecvente aceste situații. Și nu știu dacă înțelegem că, pentru acești copii, școala chiar e o salvare. De fapt, chiar salvarea fundamentală.
Exact acești copii vor fi cel mai loviți de comasări & desființări de școli („structurile” din mediul rural, cum li se spune) & dispariții ale profesorilor. La ei mă gândesc prima dată când citesc despre așa ceva. Știu că pentru ei dispare salvarea.
De asta insist. De asta spun cât de dezastruoase sunt aceste măsuri.
De asta sper că vor fi temporare. Și că, după ce situația economică se va echilibra, se va reveni cât mai repede mai ales asupra educației.
Și mai ales asupra școlilor & bibliotecilor din rural.
Fiindcă ele sunt, pentru sute de mii de copii ai României, salvarea.
Citește și:
Profesorul și scriitorul Radu Vancu, reacție la măsurile de austeritate din Educație: Sistemul va deveni un haos cu profesori prea puțini pentru clase prea aglomerate într-o educație prea prost finanțată. Și în care nici foarte puținii tineri care ar mai vrea să intre nu vor mai avea unde
Ioana Nicolescu
Redacția
Raluca Pantazi
C.I.
25 comments
copilul meu cel micvedea în clasa a treia cum colegide-ai lui arucau cornul ppe podea si-l striveau cu pociorul;a reactionat cu blândețe,spunindu-le ca e păcat.
Domnule profesor, nu comasarile sau disfiitarile (sunt necesare și ele) aduc lipsa de hrană a copilului ci faptul că ei sunt obligați sa trăiască cu 280 lei pe lună. Asta este de fapt problema educației ,o nepăsare îi ceea ce privește principalul personaj din tot sistemul educational. Nu ai copii la școală pentru ce îți trebuie educator ,învățător?
Vai săracii profesori ! Am tot auzit asta dar vai săracii copii care traiesc in medii defavorizate și nu pot veni la școală din diferite probleme financiare, asta nu. Reforma în educație ar trebuie începută cu nevoile copilului, nu cu nevoile profesorilor și pretențiile lor. Ai copil la școală cu tot ce are el nevoie ,ai sistem educațional care funcționează.
David asta e un politruc, cel mai prost ministru al educației imaginabil.
Din păcate, aproape toți miniștrii educației din ultimii 30 de ani pot concura la titlul de cel mai prost din curtea școlii…
Așa, Radule, fii de partea profesorilor și a copiilor. Doar ești profesor și ai fost copil într-o familie modestă.
Nu-i intereseaza nimic pe guvernanti! Au plan de distrugere a invatamantului si de transformare a tarii intr-o colonie cu oameni supusi, saraci si prosti, plus decimarea populatiei daca se poate!
Așa cum era în anii 1980: în lipsă de profesori de specialitate unele materii erau predate de persoane fără studii superioare, erau clase cu peste 30 de elevi și condiții pe care le știm doar cei care am lucrat în învățământ în sistemul ṣi perioada aceea.
Toată stima, domnule profesor! Aveți mare dreptate! Am lucrat ani de zile într-o astfel de școală din județul Brașov. Mulți dintre copii veneau fără mâncare la școală și se bucurau de cornul cu lapte. Corpul profesoral era compus dintr-o educatoare pentru grădiniță ( învățământ comansat) și o învățătoare pentru toate clasele (0-4). Mă gândesc cu durere în suflet că acești preșcolari care întâlneau doar la grădiniță creioanele colorate, plastelina, etc. vor rămâne acasă din toamnă deoarece nimeni nu îi va trezi dis-de-dimineață să prindă microbuzul școlar care pleacă din localitate la ora 6:30 dimineața să îi ducă la „oraș”. Poate Dumnezeu va face o minune și se vor trezi politicienii noștri…
O fostă studentă
pana vom ascunde realitatea, domnule profesor Vancu, pana nu vom recunoaște de unde vin majoritatea acestor copii, problemele nu se rezolva. Se ascunde naționalitatea acestor copii, ba ii mai încurajăm sa devina parinti de pe la 12 ani pentru a primi o bursa de 700 lei la care se adaugă alocația. Scoala dupa scoala trebuie făcută cu acesti copii, asigurandu-le si masa, iar asta se poate face numai prin concentrarea școlilor. Lăsați trombonul cu bursele de merit date in unele scoli la peste jumătate din copiii unei clase.
Perfect adevarat! Din pacate in Ro legile sunt create dupa tipic comunist. Pentru toti la fel. De aceea, in Franta, pe regiuni si departamente, Germania pe landuri, Polonia pe voievodate, legile se aplica in functie de realitatile geografice, socio demografice si economice. La noi diferentele de dezvoltare in teritoriu s- au pastrat si marit si dupa 1990.
Poate trebuie luate masuri specifice in functie de „gradul de salvare” de care au nevoie copiii si actionat diferentiat. Eu am incredere in dl. ministru ca stie ce face. Obligativitatea orelor remediale a venit ca o mana cereasca pentru clasa fiului meu. La scoala fiului meu sunt arondati copii romi din periferia orasului, care tot asa, mananca doar cand au ce si se bucura de acel corn la scoala. Insa discriminarea lor este facuta in primul rand de invatatoare si asta cu indiferenta si lipsa de implicare din partea directiunii. Asistentul medical completeaza hartii si pe hartii isi face treaba dar in practica nu, consilierul scolar la fel, in hartii e ocupat nevoie mare, de ne-ar mai trebui inca cinci pe scoala, in fapt nici asistentul si nici consilierul nu au trecut pe la aceasta clasa cu copii defavorizati, desi sunt cazuri frecvente la ei in clasa, in sec XI, de pediculoza, diferite boli si violenta. Mentionez ca nu toate clasele sunt asa. „Nu stiu” (cred ca e evident din ce va povestesc care e criteriul) pe ce criteriu ii separa doamna director la inscriere, dar in fiecare generatie inscrisa sunt toate clase alese si apoi e aceasta singulara in care ii baga pe toti cei mai nenorociti. Profesorul invatator e pus in fata unei nedreptati care il vizeaza, pentru ca fata de colegii lui are 8-9 cazuri sociale, cu carente de igiena, de educatie, care deranjeaza ora si sunt greu de gestionat. Care sfarsesc prin a incetini evolutia intregului colectiv. Si astfel acesti copii ajung sa fie lasati repetenti pentru a „scapa” de ei. Fix asta a fost formularea pe care ne-a adresat-o invatatoarea dupa ce s-a plans o ora fara sa propuna si solutii: ” o sa ii las repetenti, dar doar de la anul ca acuma nu am voie (eram in clasa a I-a) si doar vreo doi ca nu pot sa ii las pe toti.” Pe parcursul anului s-a tipat constant la ei si au fost umiliti in fata clasei pe motive ca „mama ta nu stie sa iti taie unghiile?” „mama te nu stie sa iti puna pachetel?” de parca aveau copiii vreo vina. Am fost martora la o lipsa de implicare si lipsa de drag de niste suflete vulnerabile de copil cum nu mi-am imaginat ca o scoala poate sa adaposteasca. Sunt si profesori care se dedica si munceac mai mult decat sunt platiti, dar ce ne facem cand pe plata cu ora directorul sau invatatorul in loc sa gaseasca o cale de a scoate din prapastie niste copii prin remediale, nu face altceva decat sa planuiasca repetentia lor. In clasele 0-4 nu se invata fizica cuantica si orice invatator ar trebui sa aiba ambitia sa isi invete copiii macar de media 5. Sa caute solutii si ajutor daca nu dovedeste. Noi, cativa parinti din aceasta clasa despre care va povestesc, i-am oferit doamnei invatatoare sprijin pentru toate lipsurile financiare ale copiilor afectati si tot nu a reusit nicio performanta cu ei. Nicio remediala, nimic. Si atunci vin si ma intreb… oare domnul ministru nu cumva vizeaza aceste cazuri de „profesori” si directori care nu mai au niciun drag de meseria lor si de copii, care vor plata cu ora si doar sporuri cat mai multe si ei in schimb sa se planga pe masura sporurilor cat de greu le e si atat, fara nicio ambitie sau criteriu de performanta?
Hai ma lași cu vaicareala?Printre rânduri ati recunoscut ca au carențe intelectuale,de comportament,de igiena și medicale.Stii cum este sa intri în clasă si sa pută?Sa stai cu ei zi de zi?Cu lipsa de educație,nesimțirea, nepăsarea. De ce este de vina învățătoarea?Tu ce ai făcut sa ajuți la remedierea situației?Ce masuri și ce acțiuni ați întreprins pentru a rezolva ceva?
Știți doar sa veniți aici și sa va plângeți ca nu face altul pentru voi tot ce ați putea voi sa faceți.Conteaza mult și comunitatea dar vad doar răutate.
Ii lăsa corigenți sa scape de ei?Pai ei știu carte și ii lăsa pe nedrept?Sa înțeleg ca e „ticaloasa” ca nu mai face clasica pomana sa îl treacă anul sa fie si el acolo.
Ce sa zic :”biet suflețel „.
Când va vad asa ignoranți dar și veninoși ma apuca greața. Mai sunteți și oameni in toata firea!
Are dreptate:fiecare părinte este răspunzător sa îl spele,sa ii taie unghiile,sa îl trimita decent la școală, nu sa ii suporte o clasa întreaga mizeria.Iar tu știi doar sa critici.Sa îți fie ru….Știi tu ce!!
Stai liniștită orele remediale sunt egale cu zero dacă nu ai material intelectual și cineva care se zgârcenie la săpun,apa și banii pentru educația propriului copil e de toată jena.
Sper doar ca nu sunteti profesoara si dumneavoastra! Ca daca ar fi sa fie asa, prin atitudinea tendentioasa in care lansati dezgustata acuzatii bazate pe fundamentul imaginatiei dvs., din modul halucinant in care justificati abuzul si discriminarea copiilor pe fondul lipsei de vina al invatatoarei, care asta si-a ales ca meserie sa educe niste copii, nu va meritati nici postul pana sa ajungem sa vorbim de salarizare.
Am avut o clasă cu probleme asemănătoare. Erau în clasa I. Am rămas zilnic, timp de un an scolar cu câțiva elevi pe care îmi doream să-i aduc la nivelul clasei. Care credeți că a fost rezultatul? Niciunul…..ei nu își doresc să facă școală, vin pentru bursa socială, uni vin pentru distracție, pentru că se plictisesc acasă…nu îi condamn, știu, nu au nici o vină dar să știți, nici noi nu avem vină. Vina e a țării, a comunității din care fac parte, a primăriilor de care aparțin, a părinților……. . Consider că fiecare cadru didactic care ajunge in fața a 25-30 de elevi se chinuie, se zbate , încearcă imposibilul pentru a reuși să-i integreze pe toți, pentru a reuși să transmită informația cat mai clar și pe înțelesul tuturor, pentru a remedia lacunele fiecărui elev în parte DAR este nevoie ca și din partea cealaltă, a elevilor, a părinților să existe voință și cooperare.
Cadrele didactice sunt oameni și ele, nu sunt supereroi.
Măsurile nu vor fi temporale domnule profesor. Ele se vor menține, acești copii nici pe departe nu vor avea ” egalitate de șanse” . Lucrurile se îndreaptă spre o diminuare a întregului act didactic, iar peste câțiva ani calitatea din ce in ce mai slabă devine obișnuință. Se dorește eficientizare financiară. Cum se realizează, prin menținerea instituțiilor care toacă bani gen ARACIP, ARACIS, birocrație inutilă, proiecte inutile prin CCD-uri, cate 2,3 mijloace de transport la ISJ-uri, cate un conbabil și 5 administratori financiari tot la ISJ-uri, raportări in 4 formate astfel: pe watts in world, pe mail, pe fax și aduse personal cu semnătură……Ședințe și situații de adus la ISJ cu directori pe drumuri cel puțin de 25 de ori pe an scolar……Prostiile de cercuri pedagogice , săptămâni verzi și altfel, simulări inutile……Cel puțin o lună pierduta pe an scolar.
cui ii pasa,domnule Vancu? se da în educație și profesori cu pumnii și picioarele…
Va faceti iluzii ca vor renunta la aceste masuri vreodata.
Stai calm, o să apară instantaneu câțiva neoliberali feroci îndrăgostiți de tătuci monosprânceană și universitari obedienți și arhisuficienți care dictează viața altora, ca să-ți explice cum așa ceva nu există în țara tigrului european, că inventezi și că oricum nu știi tu ce e bine pentru macroeconomie – vezi bine, operația va reuși chiar dacă moare pacientul.
Îi vedem în 3… 2… 1…
Articolul este tendențios. Lipsa personalității juridice cu echivalează cu dispariția școlii. Vor lipsi doar organele de conducere și gestionarea fondurilor se va face de la o altă unitate. Sunt exemple cu sutele in care sunt comasate scoli și grădinițe și se fac proiecte cu fonduri europene. Ceea ce se urmărește în opinia mea prin acest articol este sa le plângem de milă profesorilor pentru cele 2 ore in plus pe care le vor avea din toamnă. Stimate domn, oamenii muncesc peste 40 ore/săptămână și nu au atâta concediu platit.
Aveți perfectă dreptate. Domnul profesor universitar R V ar trebui să acționeze pentru a educa in primul rând părinții. Cazul acelui copil și al atâtor mii de alți copii care se culcă flămânzi, este o poveste patetică plimbată in diverse cercuri care nu cunosc realitatea mediului rural românesc. Cum poți să nu-ți poți hrani familia când se aduce forță de muncă din exterior, cănd firmele din Sibiu adună cu microbuze și autobuze muncitori din toate satele, când pământul este lăsat pârloagă la dispoziția animalelor sălbatice. Identific o capcană în care a căzut d-l profesor. D–lui sugerează că situația dramatică a familiei se datorează neputinței părinților de a-și hrăni copiii, dar daca trenul care reprezintă un avantaj enorm in aflarea și menținerea unui loc de muncă trece pe lânga casa ta și tu nu ai un venit provenit din muncă, însemna că tu părinte ești iresponsabil. Educația pentru muncă a unui popor nu se face prin pomeni și milă ci prin responsabilizare prin intermediul unor exigențe capabile să mobilizeze fiecare cetățean român. reformele curente sunt brutale, dureroase, dar extrem de necesare.
Da, pentru foarte multi copii, cu precadere din mediul rural, scoala este o salvare fundamentala. Si pentru mine scoala a fost salvarea mea. Stiam ca daca invat viata mea se va schimba in bine. In facultate am supravietuit din bursa de merit…
nici măcar nu era nevoie sz se taie aceste burse,ci era suficient sa se transfere la Ministerul Muncii,că ei se ocupă de partea socială și gata..nu mai era așa încărcat bugetul educației precum pare…Mai grav este că disper bursele de excelență pt care trăgeau tot acești elevi săraci..in plus,la excelență ar trebui motivați și profesorii îndrumători cu un salariul de merit pe timp de 12 luni,echivalent cu bursa lunara a olimpicului premiat
Când li se aduce mâncarea oferită de stat, e adesea de foarte proasta calitate. In Vrancea, in programul „nasa calda” se distribuie chifle albe nesanatoase cu o felie de cascaval ieftin si un de sunca (de fapt un fel de parizer). A mai spus cineva prin comentarii chestia asta. Sunt afaceri politizate la nivel local.
🔥 De când participă un simplu scriitor la inspecții școlare? De când a devenit normal în România ca oameni fără nicio legătură cu școala reală să dea lecții despre educație? Ce nu vrea să ne spună domnul în cauză este că, probabil, e un superbugetar de lux, cocoțat bine într-un fotoliu călduț, cu un salariu de 3.000–4.000 de euro, plătit de la buget, de la una dintre cele mai inutile și birocratice agenții din România: ARACIP.
💸 Hai să fim serioși! ARACIP-ul papă sute de milioane anual doar ca să „evalueze” școli, să plimbe niște hârtii, să bifeze niște formulare și să se prefacă că „monitorizează calitatea învățământului”. În realitate, nicio școală n-a fost desființată, nicio sancțiune reală, nicio îmbunătățire vizibilă. Doar vizite, cafele, dosare stufoase și… salarii grase.
📊 Totul e o farsă birocratică. Școlile sunt sufocate cu autoevaluări, tabele, chestionare, hârțogărie fără rost, doar ca să se justifice existența unei agenții care nu are nicio putere reală și niciun impact concret.
❗ ARACIP-ul e o gaură neagră pentru bani publici, un loc unde unii și-au făcut cuib politic și bugetar, complet rupt de realitatea din clase, din cancelarii, din satele unde școlile se închid și elevii abandonează.
📣 Așa că, înainte să ne țină lecții de morală și să participe la „inspecții”, poate ar trebui să ne spună sincer: ce face concret pentru școlile din România? În afară de a încasa salarii uriașe pe spinarea profesorilor care trag greu în teren?
Bună ziua, vreau doar sa vă spun că înainte să vorbiți prostii mai bine vă documentați. Domnul Radu Vancu nu este doar scriitor, ci și profesor universitar la ULBS, și în majoritatea situațiilor de criză din România a participat la proteste și a organizat evenimente pentru a informa publicul despre aceste situații. Nu e nici superbugetar de lux, nici nu stă toată ziua „cocoțat” într-un fotoliu, cum spuneți dvs. , ci muncește ca să se asigure că această țară are un viitor bun. Și dacă tot vă plângeți că cică nu face nimic, dvs ce faceți ca să ajutați țara și copiii? 🙂