REPORTAJ Cei care nu mai pleacă. „În urmă cu câteva săptămâni ne-ar fi luat mințile orice nimic. Întârzierea unui Bolt la comandă, mâncarea rece dintr-un restaurant, un nasture rupt la palton sau frigul de afară. (…) Acum nu mai avem nimic. Nici țară, nici casă, nici familie”

6.133 de vizualizări
Foto: Pexels/ Cottonbro
Foto: Pexels/ Cottonbro
Peste 500.000 de refugiați au intrat în România de la începutul războiului, majoritatea femei și copii. Cei mai mulți în tranzit. Alungați de război, cu câte o valiză și câteva lucruri, unii nu se vor mai întoarce niciodată, scrie jurnalistul Cătălin Suciu, într-un reportaj publicat de G4Media.ro.

„În urmă cu câteva săptămâni ne-ar fi luat mințile orice nimic”, spune Olga, o femeie de 45 de ani cu trei copii, veniți toți din Harkov. „Întârzierea unui Bolt la comandă, mâncarea rece dintr-un restaurant, un nasture rupt la palton sau frigul de afară. Uitam să ne salutăm între noi. Eram invidioși, eram îndestulați. Aveam social-media, aveam click-uri de dat, ședințe de ținut, plimbări de făcut, cărări de urcat. Infinite capricii. Nu știam să prețuim și nu știm să prețuim fiecare moment la adevărata sa valoare, până când nu vin nenorocirile. Acum nu mai avem nimic. Nici țară, nici casă, nici familie. Au rămas doar ruinele. Iar unii nu se mai pot întoarce nici acolo”.

În fiecare dimineață ei se trezesc cu imaginea ultimei zile. Cu lucrurile „mici” care până mai ieri erau atât de neimportante, dar care, acum, sunt neprețuite. Cu un album cu fotografii, cu o jucărie de pluș primită la ultima aniversare sau cu cana preferată.

Acum, în fiecare noapte visează cum se întorc la blocul lor, „acasă”, la liftul care se strică o dată la două zile și sunt nevoiți să urce până la etajul șaptelea din districtul Pecherskyil din Kiev, din apropierea Pieței Independenței. Kievul a ajuns între timp o umbră ce păstrează doar amintiri. Nu știu cât va trebui să treacă până când vor putea spune din nou „acasă”.

Citește reportajul integral pe G4Media.ro


2 comments
  1. Mda, trist pe de o parte…
    Pe de altă parte, o lume nouă, civilizată, la care înainte aproape ca nici nu puteau avea acces, acum îi primește cu brațele deschise!
    Viața lor se va schimba în bine. Cel putin a celor care au luat drumul Europei si nu a Rusiei!

    1. Asa e, prețuim lucrurile, pe cei din jur când nu mai sunt. Practic, luăm viata de la capăt, sa reconstruim totul, ca un puzzle, din ce avem, și ce vom putea face pe parcursul vieții pe care o mai avem de străbătut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

OFICIAL Drepturile studenților cu dizabilități și/sau cu cerințe educaționale speciale: resurse și materiale adaptate, locuri gratuite în tabere, însoțitor în timpul cursurilor sau susținerii examenelor

Studenții cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale au dreptul la resurse și materiale adaptate, locuri gratuite în tabere, însoțitor în timpul cursurilor sau susținerii examenelor, iar universitățile pot înființa departamente…
Vezi articolul

La trei luni de la începerea școlii, niciun elev din județul Ilfov nu a primit lapte, corn sau fructe la școală, așa cum prevede principalul program al ministerului de reducere a abandonului școlar / La licitațiile pentru lapte și mere nu s-a prezentat niciun ofertant, iar procedura a fost anulată

Din septembrie până în luna noiembrie, în nicio școală din județul Ilfov nu s-a distribuit măcar o porție de lapte, mere sau produse de panificație, așa cum prevede Programul pentru…
Vezi articolul

Eduard Novak, propunerea pentru funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului, singurul campion paralimpic din istoria României: Sportul mă defineşte, mă determină să-mi depăşesc orice limită

Eduard Novak, propunerea UDMR pentru funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului, este preşedintele Federaţiei Române de Ciclism şi singurul campion paralimpic din istoria României. Novak, în vârstă de 44…
Vezi articolul