Denisa Patache și Otilia Agrigoroaei sunt două dintre milioanele de mame care au traversat pandemia COVID-19 cu job, deadline-uri, oale pe foc, copii în spate și jucării peste tot, țintuite în casele din care au trebuit să facă și loc de muncă, și de joacă, și de toate celelalte activități pe care, într-o zi, au fost nevoite să le înghesuie între patru pereți.
Cum au arătat zilele lor în lockdown și cum au trecut de momentele de netrecut? Ce au făcut atunci când simțeau că ele sau copiii trebuie să dispară din casă? Ce le-a lipsit cel mai mult în perioada pandemiei și la ce trebuie să se aștepte mamele pentru perioada post-COVID?
„Un copil de trei ani nu are capacitatea de a disocia diferitele roluri pe care un individ trebuie să le acopere, astfel încât este inutil să încerci să îi explici că „mami muncește” sau ca „mami are puțină treabă acum”. De altfel, mi se pare o cruzime să fii pus în situația asta, pentru că nu poți alege între rolul de părinte și cel de angajat și nici nu le poți suplini pe amândouă simultan. E un barbarism fără seamăn și pentru copii, forțați să asiste la indisponibilitatea propriilor părinți. Pentru un copil, în special în copilăria timpurie, părintele este liantul principal între sine și mediul extern”, a explicat Denisa Ioana Patache (Constanța), 32 ani, interpret franceză-engleză.
Citește pe G4Media.ro reportajul integral semnat de jurnalista Andreea Pavel
Redacția
Raluca Pantazi
Mirabela Amarandei-Duminică
Teodor Petre
5 comments
Tâmpenii…Este rușinos cand , ca mama, nu îți mai suporți de fapt tu, proprii copii și ai nevoie ca de aer de bonele gratuite numite cadre didactice (cele plătite de stat cu un salariu mizerabil și numai ca stea cu copiii altora, dar sa ii mai și instruiască și sa ii învețe carte).
Copiii cadrelor didactice înțeleg încă de mici ca mama are acasă de corectat ore întregi pe zi teste și caiete ale elevilor.
De asemenea ei înțeleg ca mama se pregătește cu emoții și cu biroul plin dde hartoage, sa fie inspectata la cursuri.
Și tot micuții copii ai cadrelor didactice înțeleg ca veri întregi mama învață și se pregătește intens pentru concurs de titularizare, și pentru alte examene importante în activitatea sa (definitivat, alte grade didactice).
Ce au în plus copiii cadrelor didactice față de nevropatele mame care nu își pot face micuții sa înțeleagă ca mama, ca să ii poată aduceancare bună, jucării, cărți, trebuie sa aibă serviciu???
Sunt o mulțime de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate, indisponibili luni și ani. Ce mare tragedie a mai fost și lockdownul ăsta? Muncind de acasă ai fost oricum mai mult timp disponibil decât înainte.
Am înteles. Milioane de mame si-au facut unghiile sau parul prin saloanele de infrumusetare sau au stat pe retelele de socializare cu copiii dupa ele. Ce drama! Pandemia asta mi-a demonstrat ceea ce oricum stiam. Majoritatea parintilor nu isi vor copiii acasa. Ii fac de ochii lumii si nu se ocupa deloc de ei.
Cat de inapt / inapta poti sa fii! Cand locurile de munca din prezent se desfasoara intre orele 9:00 – 18:00, ce dracu ai si vrea sa faca un parinte? Eventual sa nu-si faca copii, ca dupa mintea odihnita a unora ca tine, nu se poate sa ai si cariera si familie.
Indisponibilitatea propriilor părinți, copilul o vede și când e lăsat de dimineață până seara în institutii: pana la 12 la școală și apoi la after pana la 5,6. Zilnic. Acolo nu sesizează copilul indisponibilitate?!?