Scrisoare deschisă către președintele Iohannis a fostului ministru al Educației Daniel Funeriu, pe tema admiterii la liceu: Toți cei cu care am discutat personal au afirmat „știm că nu e ceea ce trebuie, dar așa vrea președintele Iohannis” / Este strict responsabilitatea dumneavoastră – și nu a vreunui proxi – de a livra ceea ce este corect

Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, îi cere președintelui Klaus Iohannis, printr-o scrisoare deschisă publicată pe pagina sa de Facebook, să iasă să își explice insistența cu care propune ca în viitorul proiect al legii educației să fie inclusă admiterea la liceu, pe lângă evaluarea națională de la finalul clasei a VIII-a. Funeriu susține că „toți cei cu care am discutat personal – și au fost mulți apropiați politici de-ai dumneavoastră – au afirmat „știm că nu e ceea ce trebuie, dar așa vrea președintele Iohannis””.

Fostul ministru al Educației îi reamintește Șefului Statului că are rol de mediator și că în perioada dezbaterilor pe noile propuneri de legi „toate argumentele au fost împotriva modalității de admitere în liceu prezentate”.

Sunt prezentate și câteva soluții, în opinia lui Daniel Funeriu, care îi reamintește la final, lui Klaus Iohannis, că „este strict responsabilitatea dumneavoastră – și nu a vreunui proxi – de a livra ceea ce este corect”.

Redăm textul integral al scrisorii deschise:

„Stimate domnule președinte Iohannis,

Toate argumentele aduse în perioada dezbaterilor publice au fost împotriva modalității de admitere în liceu prezentate în legile educației.

Toți cei cu care am discutat personal – și au fost mulți apropiați politici de-ai dumneavoastră – au afirmat „știm că nu e ceea ce trebuie, dar așa vrea președintele Iohannis”.

Rolul dumneavoastră, conform articolului 80 din Constituție este să mediați între stat și societate. Repet: acesta este rolul dumneavoastră, nu al premierului, al ministrului sau al vreunui funcționar din minister, deputat sau ”expert” parlamentar. Dumneavoastră aveți obligația constituțională de a transforma o „dezbatere publică” – adică o șezătoare – într-o „deliberare”, adică o dezbatere urmată de o decizie.

Aveți așadar următoarele opțiuni:

1) să renunțați la ideea care vă este unanim atribuită a admiterii pe două căi diferite în licee și ascultați opțiunile care s-au degajat din discuțiile publice. Preponderent s-a degajat opțiunea unei evaluări naționale la română (plus, eventual, limba maternă), matematică, științe și umanioare, ponderate de fiecare liceu de coeficienți care să corespundă profilului acelui liceu. Sindicatele au dreptate în această privință – și Dumnezeu știe cât îmi e de greu să recunosc acest lucru – fiind cel mai detestat ministru de către sindicate, și singurul care le-a învins fără drept de apel. Am avut, ca nimeni altcineva, sute de procese cu ele. Toate câștigate de mine.

2) Să perseverați în ceea ce întreaga societate consideră o eroare și să veniți să ne explicați care sunt rațiunile. Nu exclud, nici factual, nici filosofic, să aveți dreptate împotriva tuturor.

Factual este un lucru care mi s-a întâmplat adesea și vă asigur că este foarte bine ca atunci când, peste ani, lumea înțelege că aveai dreptate împotriva tuturor, poți să arăți și argumentele corecte pe care le-ai adus atunci când toți erau împotriva ta.

Filosofic știm de la Descartes, încă din 1626, că atunci când o problemă este dificilă, foarte puțini oameni o înțeleg și îi găsesc soluția. Nu exclud să fiți singurul care înțelege, dar atunci sunteți obligat să ne explicați și nouă. Sigur vom pricepe.

3) Cei care afirmă că nu este dorința dumneavoastră mă mint. Asta ar însemna, implicit, că dumneavoastră nu validați (sau invalidați) vreo soluție din actualele propuneri de legi. Concluzia este, atunci, fie că „România Educată”, sub egida căreia se desfășoară efortul legislativ, nu vă mai aparține, fie că nu vă pasă. Nu îmi pot imagina nici una, nici alta, pentru că ambele ar fi o trădare fără precedent a votului popular primit și, în opinia mea, o trădare a tinerilor români.

În final, vă rog, domnule președinte, să îmi permiteți să îmi explic insistența asupra acestui subiect, în opinia mea cel mai important din punct de vedere tehnic al întregii legi: știți bine că o materie neevaluată este, mai tot timpul și oriunde în lume, o materie neînvățată. Așa e în România, Anglia, Japonia, Franța, Congo, Argentina sau oriunde, în afară de lumea viselor frumoase. Or, menirea școlii este exact aceea de a ne asigura că realizăm un cât mai bogat transfer de cunoaștere dinspre profesor înspre elev.

O evaluare ca cea propusă mai sus va avea efecte rapide pe toată verticala sistemului:

a) în cancelarie nu vor mai fi două categorii de profesori: cei din ale căror materii „se dau” examene și cei din ale căror materii „nu se dau”. Atât de adânc înrădăcinată este această idee greșită asupra școlii, încât însăși ministra educației – și nu cred că e prima – a vorbit despre materii „importante” și materii „neimportante”.

b) copiii și părinții vor fi încurajați și responsabilizați să învețe mai mult. Oricât am încerca să spunem oamenilor altceva, este limpede că nimeni nu a fost mai bun învățând mai puțin.

c) Orientarea școlară va fi mult mai direct și eficient făcută printr-o colaborare implicită între cerințele unui liceu și capacitățile punctuale ale unui elev.

d) Va fi tot mai ușor pentru „sistem” să identifice școlile gimnaziale cu rezultate bune și să extindă practicile din aceste școli la nivel de sistem, pe toată orizontala programei școlare.

Închei, domnule președinte, prin a vă reaminti responsabilitatea – deja veche de 9 ani – de a livra măcar sămânța care poate duce la o Românie mai educată. Întreaga societate v-a ascultat și v-a ales. Întreaga societate v-a ascultat și a analizat, calm și fără patimă, sutele de articole de lege. De acum este strict responsabilitatea dumneavoastră – și nu a vreunui proxi – de a livra ceea ce este corect. Aș fi vrut să spun ”ceea ce este vizionar” dar nu vreau să par cu totul naiv.

Succes”.