Studiu: Stelele masive pot „evapora” materia necesară pentru a forma planete gigantice precum Jupiter

Stelele masive pot „evapora” materia necesară pentru a forma planete gigantice precum Jupiter, potrivit primei observaţii a acestui fenomen, ce a fost raportată într-un studiu publicat în revista Science, informează AFP, potrivit Agerpres.

O echipă internaţională de astronomi condusă de cercetători de la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Franţa (CNRS) a observat un sistem planetar în formare, d203-506, pentru a confirma ceea ce preziceau deja modelele teoretice.

Situat la marginea nebuloasei Orion, acest sistem mic şi foarte tânăr beneficiază, în teorie, de toate condiţiile necesare pentru a produce cel puţin un gigant gazos precum Jupiter sau Saturn, adică o planetă alcătuită în principal din hidrogen şi heliu.

Steaua modestă din centrul d203-506 este înconjurată de un disc protoplanetar, în acest caz un nor de gaz, care, teoretic, serveşte drept materie primă pentru formarea planetelor gazoase, conform sursei citate.

Dar, spre ghinionul său, micul sistem planetar este supus unei radiaţii ultraviolete foarte puternice provenind de la stele masive din apropiere, din roiul stelar Trapez. Aceste stele sunt de aproximativ zece ori mai masive decât Soarele şi, mai ales, de 100.000 de ori mai luminoase, potrivit unui comunicat de presă publicat de CNRS.

Radiaţia lor încălzeşte norul de gaz într-un proces cunoscut sub numele de foto-evaporare. Fenomenul ridică moleculele de hidrogen din acest nor la temperaturi atât de mari încât acestea încep să circule cu o viteză suficientă pentru a scăpa de atracţia stelei. Înainte de a se disipa la o distanţă mare în spaţiul interstelar.

Consecinţa acestei iradieri este „suficientă pentru a scoate gazul din discul (protoplanetar) în mai puţin de un milion de ani”, potrivit autorilor studiului publicat joi. Şi, prin urmare, „suficient de rapid pentru a afecta formarea de planete gigantice în interiorul discului”, au concluzionat ei, transmite Agerpres.

Observarea fenomenului a fost posibilă prin combinarea datelor provenite de la telescopul spaţial James Webb şi de la radiotelescopul terestru ALMA.