Un popor de salariați și antreprenori – Op Ed / Claudiu Gaiu, filosof

Politica educației este ghidată de planurile de austeritate ale guvernului Bolojan și de un document extrem de important, pe care dezbaterea publică refuză să-l ia în considerare, în ciuda insistențelor ministrului Daniel David. Este vorba de „Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România”, din mai 2025, numit și raportul QX, unde Q înseamnă „problematizări adecvate” (din englezescul Questions), iar X este simbolul pentru „necunoscutele viitorului”. 

Spre deosebire de proiectul „România educată”, raportul QX al Ministrului Educației și Cercetării nu mai anunță schimbări instituționale majore și nu se dorește un manifest civilizațional. România educată anunța și exprima schimbările produse răsturnarea istorică a rolului școlii: din pârghie în formarea Națiunii, aceasta devine instrument al Pieței. Deplasarea e interiorizată de autorul Psihologiei poporului român în redactarea prezentului raport, unde absolvirea facultății „generează conexiune directă cu piața muncii”, iar studiile postuniversitare „dinamizează și crează noi segmente pe piața muncii”. Pe scurt, diploma de licență asigură statutul de salariat, iar masterul și doctoratul îi transformă pe studenți în antreprenori. Orice viziuni diferite sunt destituite în numele :

1. expertizei: „nu mă aștept la puncte de vedere foarte diferite între cei care se pricep și analizează serios domeniile educației și cercetării”;
2. simțului comun: „mă voi ghida după raționalitate și decența moralei (cu un accent mare pe morala bunului simț).” (24 iunie 2025);
3. calificării rezistențelor ca acte de trădare sau slăbiciuni umane: „criticile ticăloase (făcute să ne destabilizeze sistemul sau țara) și pe cele justificate (politic și uman)”,  pe care ministrul se arată dispus să le îndure din spirit de sacrificiu și pentru binele public. 

Avem mai sus trei performanțe eristice grosolane născute din desconsiderarea oricăror perspective concurente, a căror analiză ar putea relativiza poziția susținută în document: cea a Tehnocrației. Strategia ministrului, ca a oricărui politician ultraliberal, este de a prezenta deciziile politice sub forma imperativelor științifice. Astfel, situația de criză devine temporalitatea ideală a guvernării. În ciuda autoiluzionării lor revoluționare, adepții neoliberalismului au nevoie cel puțin două condiții pentru aplicarea programului: acapararea statului și invocarea urgenței. 

Pentru a continua comparația, mai menționăm că raportul QX are un autor, în timp ce România educată, chiar dacă semnată de președintele Iohannis, rămânea o operă de autojustificare birocratică, bazată pe „cea mai amplă și de durată consultare publică desfășurată până acum în domeniul politicilor publice din educație”. Prin chestionare online, vechiul proiect prezidențial crea iluzia unei cereri populare a actorilor implicați în educație. Ajutat și îndrumat de mâini dibace din administrație, Autorul Anonim se dovedește azi superior profesorului Daniel David, trădat de consilieri. România educată exprima o viziune coerentă, chiar dacă fundamental greșită, care permitea un plan limpede și original. Se pleca de la idealul unui sistem de învățământ adaptabil care punea în centrul „tânărul” (nu elevul!) căruia îi era destinată o carieră flexibilă. Se refuza șocul unei rupturi prin maturizare pentru că orice copil ar fi avut înnăscute „demersuri inovative și antreprenoriale” care, neblocate de școală, ar fi urmat să se manifeste plenar în economia de piață, un dar al lui Dumnezeu pentru oameni. Și pentru că cineva trebuia totuși educat, profesorii urmau să fie supuși unui „sistem integrat de management al carierei” din care ar fi ieșit „facilitatori” și „veritabili profesioniști”, ceea ce presupune că, evident, nu erau încă. E grotesc, de acord! Dar România educată spunea lucrurilor pe nume, fără redundanțe. 

Raportul QX e un „dosar”, cu șină sau fără, – în  sensul în care termenul e folosit în stand up comedy pentru a ironiza birocrația. O frază rămuroasă și șchioapă ca „România, a șasea țară a Uniunii Europene ca mărime a populației, (a) produce prea puțină cunoaștere, (b) din cunoașterea produsă prea puțină este de calitate, IAR (c) din cunoașterea de calitate, prea puțină este de concepție românească” o putem citi de trei ori: în rezumatul din deschidere, în descrierea stării actuale și în concluzii. Avantajul unui text scris e tocmai că nu trebuie repetate aceleași sintagme: „cei care se pricep și analizează serios” pot reveni oricând asupra operei ministeriale în cazul în care n-au înțeles de la prima strigare. A enunța aceeași propoziție și-n premize și-n argumentare și-n concluzie e poate dovada unei tulburări funcționărești obsesiv compulsive, dar nu e un efort de clarificare. Apoi, parcă tocmai pentru a ne convinge de seriozitatea științifică a demersului, raportul e scris într-o română stângace. Dacă jargonul urban și universitar cade adesea în romgleză, e ridicol ca un discurs ministerial scris, îndreptat împotriva agramatismului, să facă dovada metehnelor pe care le combate: aflăm despre un raport OECD că s-ar fi aflat „sub embargou”; analizele din QX nu pot fi înțelese, se pare, „fără un benchmark internațional riguros”; într-un excurs despre resursa umană suntem informați că „mindsetul pentru excelență și competitivitate nu este puternic”; asta în condițiile în care trăim „într-o lume tot mai interacționistă”; însă avem norocul unor institute de cercetare „ghidate top-down” care pot avea inițiative „bottom-up”. Clear as a bell! 

Mai mult, referințele culturale aruncate împreună cu lopata lasă o impresie de snobism semidoct. Cercetarea actuală suferă de „sindromul Peter Pan”, adică refuză maturizarea, dar prin reforme va atinge „metafora țintă Prometeu”. Învățământul superior e diagnosticat cu „sindromul păsării Dodo” pentru că nu-și apreciază fruntașii și, nu știm de ce, aplicarea planurilor din QX îl vor preschimba într-o „pasăre Phoenix”. Ca orice universitar respectabil, Daniel David rezervă analogiile cele mai vexante pentru preuniversitar, care ar arăta precum Frankenstein, un monstru creat cu bune intenții, dar, după o cură de austeritate, va arăta ca Odiseu, nițel jigărit, dar în orice caz „înțelept”. Poate am considera că e doar un efect al scriituri scientiste, încercând să anime un text arid, însă pedantismul apare tam-nisam și-n comunicarea publică a demnitarului. Astfel, aflăm dintr-un comunicat că al doilea mandat de minsitru s-ar afla  sub dictoanele latine „Per Aspera Ad Astra” și Sapere Aude, probabil bine sintetizate de formula kantiană Cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine! 

„Una salus victis, nullam sperare salutem” e dictonul pronunțat cu accent ardelenesc  de pedagogului de școală nouă al lui Caragiale. În fața Reformei și Austerității să inscripționăm la intrarea în școli comentariul și traducerea pe care acest eroul al modernității românești o oferă sentinței latine: 

 „că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului!”

_____________

Despre autor: Claudiu Gaiu, filosof, traducător, editor. A publicat volumul de eseuri Rewind/Fastforward (2018). S-a ocupat o vreme cu istoria filosofiei, susţinând un doctorat la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, concretizat în monografia La prudence de l’homme d’esprit. L’ethique de Pierre Charron (2010), consacrată scepticismului modernităţii timpurii. Dintre autorii traduşi: Nicolas Malebranche, Pierre Veyne, Michel Clouscard, Vilém Flusser, Claude Karnoouh sau Dany-Robert Dufour. Editor al editurii sucevene Alexandria Publishing House, unde a îngrijit apariția în limba română a unor volume semnate de Giorgio Agamben, Johann Chapoutot, Gustavo Gutierrez, Christopher Lasch, Paulo Freire sau Piotr Kropotkin.

Nota redacției: Opinia este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem persoanele interesate de educație să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.