“Noaptea Muzeelor” este un eveniment cultural care se desfășoară actualmente în Uniunea Europeană – dar și în țări din afara ei – în fiecare an, într-o sâmbătă de la jumătatea lunii mai. Inițial un concept experimental izolat, a fost preluat în 2005 de Consiliul Europei, UNESCO și Consiliul Internațional al Muzeelor și presupune acces târziu în noapte atât la muzee consacrate, cât și la expoziții în afara muzeelor tradiționale.
Una dintre acestea e cea din Campusul Nokia din Timișoara. Evident, tema expoziției este tehnică și reunește și niște expozanți externi sub tematica telecomunicațiilor în general și a telefoniei în special. Telefonia de astăzi este prin excelență mobilă, dar cei care nu ne-am născut cu smartphone-ul în mână știm că n-a fost întotdeauna așa. În noaptea muzeelor, clădirea principală din campus va găzdui printre altele o expoziție de telefoane cu și fără fir, dar și un artefact mai special. O parte din exponate sunt aduse de la Bell Laboratories din Statele Unite, instituția unde s-au scris părți esențiale din istoria electronicii.
Când arheologii de peste milenii vor săpa după artefacte ale epocii noastre, vor observa o diferență fundamentală față de alte epoci: circuitele. Firele de cupru și apoi circuitele electronice. Dacă mecanisme cu rotițe dințate, mecanisme cu abur, prelucrări chimice sau metalurgie existau în forme rudimentare și acum două milenii, civilizația actuală ar putea fi „civilizația tranzistorului”. Chiar dacă acesta nu este primul dispozitiv electronic, este acela care a accelerat dezvoltarea electronicii prin miniaturizare și reducerea consumului față de tuburile electronice. În timp ce citiți acest articol, zeci de milioane de tranzistoare minuscule, grupate în circuite integrate aduc bit cu bit, asamblează și afișează textul pe ecranul calculatorului sau al telefonului, după ceva mai bine de jumătate de secol de la apariția primului tranzistor.
Primul tranzistor (și multe din următoarele) a fost inventat la Bell Laboratories în 1946 de către trei cercetători, Shockley, Bardeen și Brattain; cei trei au împărțit premiul Nobel pentru această invenție 10 ani mai târziu. Mare – enorm pentru standardele de astăzi – și rudimentar, realiza pentru prima dată efectul de rezistor de transfer, adică transfera o variație de curent de la intrare într-o variație de tensiune de la ieșire. Dimensiunile și performanțele dispozitivului au evoluat în continuu, permițând apariția de dispozitivelor electronice de buzunar. Și acum li se mai spune radiourilor portabile „tranzistor”, dar azi tranzistoarele au dimensiuni de ordinul nanometrilor și se găsesc în numere incredibil de mari încrustate pe bucăți de cristal de siliciu de dimensiuni cam cât ale unei unghii.
Tranzistorul este despre control. Cu un curent mic se controlează un curent mai mare, cu energie mică în terminalul de control al tranzistorului se controlează o energie mare. Curenții mici care poartă informație se numesc semnale: semnalizăm unui tranzistor atunci când vrem să trecem curent prin el. Cu acest mecanism de control, multiplicat în nenumărate circuite, exercităm controlul asupra curenților care poartă energie și informație, iar mai departe controlul se răsfrânge asupra lumii noastre: controlăm de la distanță sau de aproape mașini, instalații, dar și oameni transmițând imagini, sunete și idei.
În ciuda faptului că secolul trecut e plin de descoperiri, care de care mai epocale, mulți avizați sunt de acord că tranzistorul ar putea fi catalogat invenția cea mai de seamă a secolului XX. Aveți azi miliarde de tranzistoare în buzunar, în telefonul mobil – care a ajuns un fel de prelungire a propriei ființe. Tranzistoarele pot fi găsite în număr mai mic sau mai mare în aproape orice dispozitiv electronic. Un număr inimaginabil de tranzistoare transportă cunoștințele, gândurile și atitudinile noastre într-o rețea de telecomunicații globală și globalizată, în care internetul și telefonia au ajuns să se confunde; Forbes estima acum 9 ani că numărul de tranzistoare produse până în la acel moment era undeva aproape de un 3 urmat de 21 de zero (!) sau dacă vreți trei sextilioane (sic!). Pentru comparație, ordinul de mărime al stelelor din calea lactee e de cca 200 de miliarde (un 2 urmat de 11 de zero) iar ar celulelor din corpul uman de cca 100 de trilioane (un 1 urmat de 14 de zero).
Obiectul numit „primul tranzistor” este în custodia Universității din Illinois Urbana-Champaign, unde John Bardeen a deținut un post didactic, alături de alte artefacte rămase de la acesta. Există replici autorizate, produse de continuatorul Bell Laboratories, astăzi Nokia Bell Labs, din care una o găsiți în expoziția din Timișoara. Pe lângă acesta, mai puteți admira o reconstrucție a primului telefon, dar de data aceasta împreună cu originalul diplomei patentului US174465A emis pe numele lui Alexander Graham Bell. O puteți compara cu imaginea de pe Wikipedia. Dacă numele de Bell vă sună oarecum familiar e pentru că, pe lângă alte moșteniri pe care le-a lăsat omenirii Alexander Graham Bell, este și decibelul.
Deci, dacă vă rătăciți sâmbătă 13 mai prin Timișoara la Noaptea Muzeelor, nu ratați campusul Nokia și pe lângă zecile de miniateliere pe care le vor presta expozanții pentru curioși, treceți și pe la expoziția Bell Labs și aruncați o privire la reconstrucția primului telefon și reconstrucția primului tranzistor: de acolo a pornit totul.
Despre autor – Teodor Petrița: Inginer vechi (20+, cu fir și mai ales fără fir), om și mai vechi (ediția ’74), lector ceva mai nou (câțiva anișori la Universitatea Politehnica Timișoara, ceva mai mulți la Universitatea de Vest, dar asistent de multă vreme), cu chemarea pedagogică în sânge, simplificator de ocazie, programator tot de ocazie.
Citește și:
Redacția
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă