VIDEO Mărturia profesoarei Florica Dimitrescu, 97 de ani, despre prima întâlnire cu legionarii: Eram clasa a II-a de liceu, mi-au smuls de la gât un lănțișor cu iconiță cu Maica Domnului / În fabrica unde lucra tata, muncitorii legionari i-au închis pe toți ceilalți în subsolul administrației și 3 zile nu le-au dat nici mâncare, nici apă

Profesoara Florica Dimitrescu Niculescu, una dintre cele mai longevive și respectate figuri ale lingvisticii românești, rememorează – într-un scurt interviu publicat pe Facebook de lingvistul Alexandru Nicolae – momente tulburătoare trăite în copilărie, în plină ascensiune a Mișcării Legionare. La 97 de ani, vorbește limpede despre frica de a merge la școală, despre violența ideologică și despre cum regimurile totalitare i-au marcat tinerețea.

„Pe vremea aceea habar n-aveam ce-i legionar. Nu știam, dar întâmplările nu le uit. Eram elevă în clasa a II-a [UPDATE 21:05 de liceu, ciclul inferior, pe ciclurile de învățământ românesc dinainte de anul 1948 – N. Red.] la Școala Centrală din București. Locuiam la gara de est, toată viața [am locuit acolo], până la 23 de ani. Tata era inginerul șef al fabricii, iar atunci era obiceiul ca inginerul șef, arhitectul șef și electricianul șef să locuiască în fabrică, să fie acolo orice s-ar întâmpla”.

Într-una dintre zile, întorcându-se de la școală, a fost oprită de un grup de tineri necunoscuți.

„Trecând peste gara de est, pe o pasarelă, la baza pasarelei, am văzut un camion din care au coborât niște tineri. După aia am aflat că erau legionari. M-au chemat și primul lucru mi-au smuls de la gât un lănțișor de care aveam legată o iconiță cu Maica Domnului, pe o parte, și pe cealaltă, o scurtă biografie: 04/04/1928 FD – Florica Dumitrescu. M-au întrebat ce e cu iconița. Am spus că am primit-o de la nașa mea la botez. Au zis: ce botez? Ce botez? Tu ești… și la ce școală ești? Am spus: la Școala Centrală. Au zis: minți, ești la școala lui… Icic.”

„Pentru mine, «Icic» era un nume, ori că era Popescu sau Ionel sau Gheorghe, era același. Nu știam să fac diferența între una și alta”.

Ajunsă acasă, i-a povestit mamei incidentul. „Mama mi-a spus: «Dragă, nu mai pleci la școală, pentru te pot pierde. Dacă oamenii ăștia te întreabă așa ceva, nu le mai răspunde. Orice le răspunzi, ei cred tot ce cred ei»”.

A fost doar prima confruntare. Câteva săptămâni mai târziu, în fabrica unde lucra tatăl ei, a asistat la o altă scenă dramatică:

• „În fabrică erau foarte mulți tineri chimiști. Unii dintre ei, am aflat mai târziu, erau legionari. Împreună cu muncitorii, care și ei, o parte, erau legionari, i-au luat pe toți cei care nu erau legionari și, dimpotrivă, aveau alte gânduri, și i-au închis în subsolul administrației. Timp de trei zile nu le-au dat nici mâncare, nici apă. Erau un grup destul de mare de persoane”.

Florica Dimitrescu spune că acela a fost primul ei contact cu politica – unul violent, nedrept și lipsit de opțiune.

În pragul alegerilor de duminică, întrebată ce mesaj are din perspectiva unei vieți de aproape un secol, răspunde cu luciditate și cu îngrijorare: „E greu să spun, pentru că surprize pot să fie. Și mi-e teamă că surprizele nu vor fi cele dorite de mulți dintre intelectualii din țara noastră, oamenii care gândesc, oamenii care își pun problemele și care vor binele țării noastre”.

Întrebată despre profilul liderului pe care îl susține, precizează: „Între cei doi, noi cel puțin o parte dintre cei care ne cunoșteam din vremurile de demult ale universității noastre, am spus: un matematician, indiferent câte probleme ar avea – pentru că i se găsesc multe defecte, așa se întâmplă – nu asta ne interesează. Dar un om care a învățat matematica nu poate fi un personaj negativ, ci unul pozitiv. Cred că am dat răspunsul”.

În privința direcției de vot, e clară: „Absolut [mergem pe soluția pro-europeană]. Nici nu ne trece prin cap că se poate întâmpla altceva, deși… se poate întâmpla. Nu știm. Avem de ales între «DA» și «NU»”.

Încheie mărturia cu realism, dar și cu speranță: „Îmi pare rău de tot ce v-am spus, pentru că arată că au existat momente în țara asta când n-aveai cum să mai alegi. Dar, până la urmă, ne-am redresat. Și eu, cel puțin, sunt foarte bătrână, da… și sunt foarte optimistă. Totdeauna am fost optimistă. Așa că sperăm să mergem pe partea cea bună: exclusiv european”.