Trebuie să remarcăm faptul că bullying-ul îi afectează pe toți: pe victimele agresiunii, pe agresor și pe observatori. Aceștia din urmă, observatorii, rămân calmi, prudenți, sensibili și nesiguri, cu o slabă încredere în sine, se cred mai slabi fizic decât colegii lor.
Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă, iar agresorii îi vor răni fizic, social sau emoţional pe ceilalţi. De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc au fost hărţuiţi sau sunt ei înşişi hărţuiţi de colegi, de familie. Astfel, printre principalele motive pentru care elevii agresează se identifică statutul social, puterea și controlul, atenția colegilor și lipsa de supervizare, îndrumare.
Este important pentru un elev să știe că poate apela la diferite surse (părinți, educatori, profesori, psihologi școlari), dacă se confruntă cu acest fenomen.
Construirea unei relații bazată pe încredere, validare și îndrumare alimentată de cultivarea de interacțiuni și emoții pozitive, va face posibilă trecerea mai ușoară spre comunicarea și deschiderea despre ceea ce se petrece în viața elevului, și va fi mai deschis răspunsului venit din partea specialiștilor.
Bullying: cele mai frecvente comportamente agresive
Astfel, ca să putem estompa acest fenomen din viața școlii, psihologii școlari, consilierii (și nu numai) pot lucra în următoarele direcții pentru elevii ”agresori”, care adoptă comportamente agresive față de colegii de școală:
- identificarea şi exprimarea emoţiilor: legătura dintre gânduri – emoţii şi comportament;
- învăţarea de tehnici de luare a deciziilor;
- tehnici de rezolvare a conflictelor prin negociere;
- adoptarea unei comunicări cooperante și asertive;
- conştientizarea legăturii dintre acţiune şi rezultat, fapte şi consecinţe, conştientizarea efectelor acţiunii propriului comportament;
- consilierea de grup ar fi de preferat să se realizeze în cadrul unor grupe mixte, elevi cu comportament agresiv – elevi cu comportamente prosociale, pentru a descuraja comportamentele antisociale de către copii adaptaţi sociali şi care au valori şi norme morale;
- tehnici de management al furiei: acest lucru îi va ajuta pe elevi să identifice situaţiile care îi fac să răspundă agresiv sau violent, iar apoi îi învăţăm strategii de a face faţă sentimentelor şi reacţiilor comportamentale agresive.
În ceea ce priveşte consilierea „victimelor”, şedinţele de consiliere ar trebui să cuprindă:
- dezvoltarea autoeficacităţii;
- dezvoltarea stimei de sine;
- dezvoltarea deprinderilor de comunicare asertivă – de obicei victimele unei violenţe, agresivităţii sunt incapabile să facă faţă agresorului în timpul actului agresiv. Una dintre explicaţiile pentru puterea agresorului asupra victimei este faptul că agresorul a învăţat că victima este vulnerabilă şi incapabilă să facă faţă situaţiei. Victimele trebuie să fie învăţate câteva reguli de bază ale unui comportament asertiv, ca de pildă – să răspundă la insulte, hărţuire, jigniri cu calm şi amabilitate, de ex. „Asta este opinia ta”, să adopte o atitudine în care agresorul să nu observe că l-a deranjat remarca lui;
- să spună un „Nu” clar şi cu voce tare dacă cineva îl obligă să facă un lucru pe care el nu doreşte să-l îndeplinească. Trebuie să înveţe să o spună cu fermitate şi cu încredere uitându-se în ochii interlocutorului;
- să spună cu încredere incidentele de agresivitate adulţilor pentru a putea fi remediate (părinţi, profesori, specialiști etc.).
____________________
Despre autor: Maria Ioana Telecan este psiholog și doctorand în psihologie
Redacția
Costin Ionescu
Matei Pop
Mihai Peticilă