Accesul echitabil la studii, investițiile în calitatea predării, sprijinul financiar pentru studenți sunt importante pentru refacerea încrederii în universități, afirmă rectorul-parlamentar Marilen Pirtea, consilier al lui Ilie Bolojan, premierul care a impus austeritatea în educație

O universitate trebuie să asigure acces echitabil la educație, să fie accesibilă, să ofere sprijin financiar, să investească în calitatea predării – „truism al sistemului educațional”: acestea sunt o parte dintre lucrurile de care învățământul superior are nevoie pentru a restabili un nivel ridicat de încredere în rândul tinerilor, susține rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea. Consilier onorific al premierului Bolojan, rector aflat la al patrulea mandat și liberal aflat la al treilea mandat de parlamentar, Pirtea semnează un articol pe tema încrederii în universități, publicat în cel mai recent număr al publicației IAU Horizons.

Articolul apărut în revista bianuală a Asociației Internaționale a Universităților (IAU) este promovat chiar de Universitatea de Vest, într-un comunicat de presă.

Marilen Pirtea, parlamentar PNL, a fost numit consilier onorific al premierului Ilie Bolojan, pe domeniile Educație și Cercetare, în iunie 2025, cu o lună înaintea adoptării Legii 141/2025, cunoscută drept Legea Bolojan. Aceasta a pus în aplicare o serie de măsuri de austeritate în educație, inclusiv tăieri la nivelul burselor pentru studenți sau blocarea multor angajări în învățământul superior.

În articolul menționat, publicat în IAU Horizons, Marilen Pirtea vorbește, însă, despre nevoia de „refacere a încrederii în învățământul superior prin angajamente substanțiale și reforme sistemice”. Iar acestea trebuie să vizeze aspecte de la creșterea transparenței standarde clare de guvernanță sau comportament etic, la elemente precum accesibilitatea și investițiile în calitate. Pentru acestea din urmă, mai ales prin prisma blocării angajărilor și tăierii aduse la nivelul burselor pentru studenți, guvernul Bolojan a fost criticat dur de actorii din sistem în ultimele luni.

În articolul citat, Marilen Birtea scrie, între altele:

„(…) Înainte de toate, în mod programatic, este nevoie să refacem încrederea în învățământul superior prin angajamente substanțiale și reforme sistemice. Drept urmare, devine foarte important să reafirmăm misiunea publică a universităților. Învățământul superior trebuie să se ancoreze din nou în obiectivul său civic: să producă nu numai lucrători, ci și cetățeni informați, lideri etici, comunități reziliente. O universitate care-și demonstrează angajamentul față de serviciul public va câștiga încrederea publicului.

Asigurarea accesului echitabil la educație este un alt element de creștere a încrederii în universități. Extinderea accesului la învățământ superior, asigurarea accesibilității, abordarea inegalităților structurale sunt esențiale pentru refacerea încrederii. Aici intră nu doar admiterea și sprijinul financiar, ci și crearea unor campusuri incluzive, unde toți studenții trăiesc senzația de apartenență. Creșterea transparenței și responsabilității este un alt aspect, ținând cont că, astăzi, încrederea pretinde vizibilitate.

Universitățile ar trebui să adopte standarde clare de guvernanță, comportament etic și responsabilitate fiscală. Comunicarea onestă, nu doar pe teme privind rezultatele de succes, ci și despre procese, eșecuri și îmbunătățiri poate să întărească mult în încrederea. Promovarea diversității intelectuale este esențială în lumea complexă în care trăim. O cultură a investigației critice trebuie să fie protejată și extinsă. Încurajarea dezbaterii, implicarea în perspective diverse, rezistența la rigiditate ideologică vor consolida angajamentul universităților în căutarea adevărului, în defavoarea conformității.

Un truism al sistemului educațional – investiția continuă în calitatea predării este, de asemenea, o piatră de temelie pentru încrederea în sistemul educațional universitar. Adesea, studenții judecă universitățile nu în funcție de clasamentele cercetării, ci după experiența lor zilnică în sala de clasă. Sprijinirea excelenței în predare, mentorat, învățare personalizată ajută la clădirea încrederii interpersonale și epistemice. În cele din urmă, parteneriatele cu comunitățile locale, organizațiile civile, industria ajută universitățile să rămână relevante și receptive. Învățarea serviciilor, știința cetățenească și programele de tip outreach ajută la reducerea distanței dintre campus și societate. (…)”