Învățământul primar este subfinanțat, în România. Datele Eurostat arată că din cheltuielile totale pentru Educație, țara alocă doar 20,3% pentru ciclul primar de învățământ. Asta în vreme ce Danemarca și Lituania alocă 44,9% și respectiv 37,4%. Alocarea cea mai mare este la noi pentru învățământul secundar.
| Primar (clasele 1-4) | 20.3% | 44.9% | 37.4% |
|---|---|---|---|
| Secundar (clasele 5-12) | 39.8% | 25.6% | 27.2% |
| Terțiar (facultăți) | 26.8% | 25.6% | 13.6% |
Sistemul primar (clasele 1-4) este subfinanțat, beneficiind de o pondere de două ori mai mică decât în țări cu sisteme de educație performante, precum Danemarca, sau alte țări din Europa estică, precum Letonia.
Costurile aferente învățământului primar
Necesitatea finanțării mai mari pentru ciclul primar ar trebui să fie clară, dacă ne uităm la datele INS, care arată că dintre toate ciclurile de învățământ, doar în primar a crescut numârul elevilor, cu 7,3% din 2007 până în 2016. În schimb numărul sălilor de clasă a scăzut de la 76.237 în 2007 până la 69.061 ăn 20176.
Numărul educatoarelor a scăzut și el cu peste 12%, de la 52 de mii în 2007, la 45 de mii in 2016.
Situația este și mai grea în orașe, unde numărul elevilor înscriși a crescut cu 23,5% în ultimii 10 ani. Numărul cadrelor didactice a scăzut cu peste 3%.
În București numărul elevilor a crescut cu 56%, iar numărul profesorilor a scăzut si el cu circa 13%. O parte dintre date sunt preuate din Monitorul Social.
Ioana Nicolescu
Redacția
Costin Ionescu
C.I.
2 comments
O astfel de analiză este foarte utilă însă trebuie considerate toate sursele.
1. Cred că se folosește doar finanțarea obținută direct de la bugetul de stat, fără investițiile făcute de administrația locală în învățământ. Spre exemplu, dacă o primărie renovează o școală acele surse nu sunt incluse în această statistică dar dacă la o universitate se renovează o clădire atunci se ia în considerare.
2. Finanțarea are două categorii de surse (stat și privat). Aici se compară numai finanțarea de stat. Trebuie adăugată o comparație ce include ambele surse pentru că există o discrepanță mare între sumele investite de părinți în grădinițe și școli primare private și cele investite în (mult mai puține) licee private.
3. În general, costurile unei educații (de calitate) crește odată cu nivelul de educație. Puteți compara taxele pentru educația din SUA de la diverse nivele pentru a analiza cum evoluează acest cost cu nivelul de educație.
Învățământul primar înseamnă clasele 0-4, 5 ani. Învățământul secundar înseamnă clasele 5-12, 8 ani. Numarul de ore zilnic la învățământul secundar este însă mai mare cu 25 %. Durerea este nu atât alocarea procentuala cât efectiv ponderea din PIB alocată învățământului, care ne situează pe primul loc la coada clasamentului european.