Metodologia Bacalaureatului 2025: din instrument legal, obstacol birocratic abuziv – analiză Oana Rogojanu, mama care a stat 7 zile în greva foamei la Ministerul Educației / Op Ed

În urmă cu 13 ani, în toamna lui 2012, fiica mea începea clasa pregătitoare. Face parte din prima generație de elevi crescută sub promisiunea unei educații moderne, centrate pe competențe, prima care a început școala odată cu introducerea clasei pregătitoare. Astăzi, în 2025, ajunsă la Bacalaureat, această generație este evaluată după o metodologie neschimbată de peste 15 ani, derivată dintr-o lege veche de 30 de ani, abrogată în 2011 (Legea 84/1995). Este o generație care a trăit între două reforme mari (Legea 1/2011 și Legea 198/2023), fără să beneficieze cu adevărat de niciuna. 

Generația etalon 2012–2025 este o generație de sacrificiu.

Pentru a înțelege amploarea reală a acestui sacrificiu, e necesar să începem cu cifrele – punctul de plecare al oricărei analize oneste: 

• În 2012, 156.991 de copii au început școala, fiind prima generație care a trecut prin clasa pregătitoare.
• În 2025, doar aproximativ 123.000 dintre aceștia mai sunt înscriși la Bacalaureat.
• O parte dintre elevii „dispăruți” din această statistică au urmat învățământul profesional – un traseu educațional alternativ și legitim, ales de mulți absolvenți de gimnaziu în ultimii ani.

În această generație, aproximativ 10.000 de elevi sunt înscriși în secții cu predare în limbile minorităților naționale – maghiară, germană, ucraineană, sârbă, slovacă, croată sau turcă. Unii dintre aceștia sunt etnici aparținând minorităților respective, însă mulți sunt copii români care au accesat aceste locuri prin concurs sau examen, atrași de calitatea percepută a educației sau de specificul lingvistic al acestor programe, în care predarea ar trebui să se desfășoare integral în limba minorității, conform legii.

Toți acești copii ar trebui să beneficieze de un cadru de predare clar în limba maternă și de o evaluare care să le reflecte fidel parcursul educațional real. 

Situația concretă din județul Sibiu este grăitoare: doar 3,34% dintre elevii înscriși la secțiile germane sunt vorbitori nativi. Așadar, „secțiile germane” nu sunt secții rezervate etnicilor germani, ci programe publice de educație accesibile tuturor celor care le accesează legal – și care merită aceleași drepturi educaționale și o evaluare corectă.

Această realitate scoate în evidență nevoia unui sistem educațional coerent și predictibil. Dar cum să construim coerență într-un sistem măcinat de instabilitate?
Între 2012 și 2025, România a avut nu mai puțin de 17 schimbări de miniștri ai educației – o succesiune haotică ce a făcut imposibilă continuarea sau finalizarea oricărei reforme majore.
Repet: s-au succedat 18 miniștri la conducerea Ministerului Educației în doar 13 ani.
Niciunul nu a dus vreo reformă la capăt.

An școlar	Ministrul Educației	Măsuri luate / Promisiuni ratate
2012–2013 (Clasa pregătitoare)	Cătălin Baba → Ioan Mang → Liviu Pop (interimar) → Ecaterina Andronescu	Introducerea clasei pregătitoare fără o tranziție curriculară coerentă. Elevii au intrat în sistem fără un cadru clar pregătit.
2013–2014 (Clasa I)	Remus Pricopie	A aplicat evaluările naționale la clasele II–IV–VI, prevăzute de legea 1/2011, dar fără mecanisme clare de valorificare. Portofoliul educațional și evaluarea transdisciplinară prevăzute de Legea 1/2011 – neaplicate.
2014–2015 (Clasa a II-a)	Remus Pricopie → Sorin Cîmpeanu	Reforma curriculară a stagnat. Nu s-au făcut progrese semnificative în zona alfabetizării funcționale.
2015–2016 (Clasa a III-a)	Sorin Cîmpeanu → Adrian Curaj	Conturarea proiectului CRED pentru formarea pe competențe. Formarea profesorilor – întârziată.
2016–2017 (Clasa a IV-a)	Adrian Curaj → Mircea Dumitru	Evaluările naționale (II–IV–VI) organizate, dar rezultatele nu au fost folosite pentru îmbunătățirea practicilor educaționale.
2017–2018 (Clasa a V-a)	Pavel Năstase → Liviu Pop	Introducerea manualului unic, extrem de contestată. Întârzieri majore în livrarea manualelor. Proiectul CRED începea să formeze formatori.
2018–2019 (Clasa a VI-a)	Valentin Popa → Rovana Plumb (interimar) → Ecaterina Andronescu	Manuale de „Educație fizică” și „Dirigenție” introduse. Reforma curriculară blocată deși au fost constituite comisii pentru elaborarea noilor planuri-cadru pentru liceu. Manualul unic a continuat să fie prezent pe băncile elevilor.
2019–2020 (Clasa a VII-a)	Ecaterina Andronescu → Daniel Breaz (interimar) → Monica Anisie	Planurile-cadru pentru liceu promise, dar nefinalizate. Învățarea integrată nu a fost aplicată. Curriculumul a rămas neschimbat. Proiectele de planuri-cadru pentru liceu au fost scoase în dezbatere publică în trei variante.
2020–2021 (Clasa a VIII-a)	Monica Anisie → Sorin Cîmpeanu	Evaluarea Națională organizată conform vechiului model. Nu s-au introdus schimbări conforme cu Legea 1/2011 sau competențele cheie.
2021–2022 (Clasa a IX-a)	Sorin Cîmpeanu	Legile „România Educată” lansate. Nu s-au aprobat planurile-cadru pentru liceu pe motiv că în dezbatere au fost primite prea multe propuneri de modificare. Elevii au început liceul cu programe și manuale vechi, din anii 2000.
2022–2023 (Clasa a X-a)	Sorin Cîmpeanu → Ligia Deca	Legea 198/2023 adoptată, dar metodologia Bacalaureatului în acord cu noua lege nu a fost elaborată. A rămas metodologia bazată pe legea din 1995.
2023–2024 (Clasa a XI-a)	Ligia Deca	Reforma Bacalaureatului amânată din nou. Planurile-cadru noi pentru liceu au fost anunțate, dar nu au fost finalizate. Elevii continuă să studieze după programe și manuale vechi, care nu reflectă noile cerințe curriculare.
2024–2025 (Clasa a XII-a)	Ligia Deca → Daniel David	Deși Legea 198/2023 este în vigoare, Bacalaureatul 2025 se organizează tot după metodologia din 2010, cu structura rămasă neschimbată de pe vremea Legii 84/1995.

Iar dacă parcursul acestei generații a fost marcat de instabilitate și incoerență, evaluarea finală vine să completeze nedreptatea: Bacalaureatul este organizat după o metodologie care ignoră atât schimbările legislative, cât și realitatea din școli.

II. Metodologia: din unealtă administrativă, barieră birocratică

Metodologia Bacalaureatului este un act administrativ subordonat legii. Și totuși, în România, această metodologie a devenit mai puternică decât legea însăși.

Ce este o metodologie? Un instrument tehnic de aplicare a unei legi. Nu poate modifica legea. Nu poate contrazice legea. Nu poate ignora legea. Dacă o face, devine nulă de drept.

Și totuși, Bacalaureatul 2025 este organizat în baza Ordinului de Ministru nr. 6481/2024, care aplică o metodologie derivată din Legea educației nr. 84/1995 – un act normativ vechi de 30 de ani, abrogat în mod oficial prin adoptarea Legii educației naționale nr. 1/2011.

Cu doar câteva luni înainte ca actuala metodologie a Bacalaureatului să fie semnată prin Ordinul nr. 6481/2024, avocatul Alexandru Bajdechi a semnalat faptul că Evaluarea Națională la clasa a VIII-a, în forma ei actuală, ridică serioase semne de întrebare privind legalitatea, tocmai pentru că nu este aliniată noii Legi a educației nr. 198/2023. Cu toate acestea, în loc să inspire o corecție, acel avertisment a fost ignorat, iar ministerul a extins în mod inexplicabil același model contestat și asupra Bacalaureatului, blocând sistemul într-o metodologie construită pe baze legale expirate și ignorând cu bună știință cadrul normativ actual. 

Legea 198/2023, în vigoare, este încă ignorată.

Aproape toate instituțiile cărora m-am adresat au răspuns cu același refren: „Metodologia nu permite.”

Dar metodologia nu este Constituție. Nu este lege organică. Este un text birocratic. Să invoci metodologia pentru a bloca aplicarea legii este nu doar o disfuncție, ci o sfidare a ordinii de drept.

III. Ce spune legea și ce ignoră metodologia

Art. 60 alin. (1), Legea 198/2023: „În cadrul învățământului preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepția disciplinei Limba și literatura română.”

• Fiica mea a fost înscrisă la o secție cu predare în limba germană.
• În realitate, jumătate dintre discipline au fost predate în limba română.
• Iar acum, este obligată să susțină o probă E.b. la nivel de limbă maternă, fără alternativă legală.

Art. 101 alin. (1), Legea nr. 198/2023 – Principiul evaluării în raport cu parcursul educațional real

„După absolvirea învățământului gimnazial, elevii susțin evaluarea națională, obligatorie. Evaluarea națională a absolvenților clasei a VIII-a constă în probe la disciplinele limba și literatura română, matematică, respectiv limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile gimnaziale într-o limbă a minorităților naționale și opțional pentru elevii care au studiat limba maternă conform art. 60 alin. (5), fiind organizată conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației.”

• Cu alte cuvinte, evaluarea trebuie să reflecte limba în care elevul a fost educat efectiv. Acest principiu al corelării între forma de predare și forma de examinare este esențial pentru echitate și validitate.
• Deși articolul vizează Evaluarea Națională, principiul este valabil și pentru Bacalaureat – chiar dacă acesta nu este un examen obligatoriu. Evaluarea nu poate fi separată de parcursul educațional real al elevului, indiferent de examen. 

Art. 248 alin. (4) – „Admiterea la liceu și evaluarea națională organizată la finalul clasei a VIII-a se vor desfășura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generația de elevi înscriși în clasa a V-a în anul școlar 2023–2024.”

• Bacalaureatul nu are o prevedere tranzitorie echivalentă. Dar lipsa unei astfel de mențiuni nu legitimează aplicarea unei metodologii anterioare unei legi abrogate.

Sumarizând problema pe care o reclam în cazul concret Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”, Sibiu:

Fiica mea învață într-o secție „cu predare în limba germană maternă”, dar predarea a fost, în realitate, bilingvă. Iar la Bacalaureat:

• este obligată să susțină proba E.b. în germană, ca limbă maternă;
• nu are alternativă legală pentru proba E.b., nici măcar opțională;
• nota va fi trecută pe diplomă;
• contractul educațional nu menționează limba reală de predare.

Aceasta reprezintă o încălcare simultană:

• a drepturilor elevului,
• a legislației în vigoare, 
• și a principiilor minime de echitate.

Competența conversațională nu înlocuiește pregătirea academică

În discuțiile cu reprezentanții Ministerului, mi s-a repetat aceeași întrebare naivă: „Dacă eleva cunoaște limba germană, de ce să nu susțină examenul?” Este o întrebare care trădează o neînțelegere gravă a ceea ce înseamnă un examen academic serios. A vorbi fluent o limbă nu înseamnă că ești pregătit să susții o probă scrisă de Bacalaureat. Competențele cerute presupun ani întregi de expunere sistematică la conținuturi diverse – literare, științifice, tehnice, umaniste, practice – în limba respectivă. Iar această formare nu poate fi improvizată sau mimată: trebuie să aibă loc în școală, pe tot parcursul ciclului liceal, susținut, coerent, cu profesori și programe adaptate.

Dacă am lua această întrebare drept reper, atunci ar trebui să ne întrebăm câți dintre noi, inclusiv dintre cei care o pun cu atâta seninătate, am promova proba de Limba română dacă, peste două săptămâni, ne-am prezenta direct la Bacalaureat. Nu fluența de zi cu zi se evaluează, ci o pregătire academică riguroasă, construită pe parcursul anilor.

A pretinde altceva de la elevi înseamnă a arunca asupra lor întreaga responsabilitate a unor eșecuri instituționale.

Și, pentru a răspunde scurt unei întrebări frecvent întâlnite în discuțiile cu autoritățile – o întrebare de tipul celor întâlnite pe rețelele sociale: Legea 198/2023, Articolul 26, alin.(6) prevede că “Orice cetățean român se poate înscrie și pregăti la toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulație internațională.” Sper că acest articol, parte a unei legi organice, lămurește suficient de clar ce caută fiica mea la colegiul german și, sper eu, îi liniștește pe cei care se tem că, odată cu cererea mea de respectare a legii, s-ar desființa brusc învățământul în limbile minorităților. Așa cum, de altfel, nu poți desființa nici un paragraf dintr-o lege organică. 

IV. O metodologie fără lege, două legi fără aplicare

Una dintre cele mai grave disfuncții ale Bacalaureatului 2025 este confuzia voită între normă legală și normă administrativă – între ceea ce trebuie respectat (legea) și ceea ce ar trebui să fie doar un instrument de aplicare (metodologia). Ministerul Educației alege, în mod inexplicabil, să organizeze Bacalaureatul după o metodologie veche, neactualizată și nealiniată la cadrul legislativ în vigoare, deși Legea educației naționale nr. 198/2023 produce efecte juridice obligatorii.

Această metodologie extrem de săracă în conținut normativ propriu – Ordinul de ministru nr. 6481/2024, semnat la 5 septembrie 2024 – nu este doar anacronică, ci și paradoxală: a fost aprobată de însăși ministra Ligia Deca, cea care anterior a susținut și semnat Legea nr. 198/2023. Și totuși, în loc să transpună noua lege în normele de organizare ale Bacalaureatului, Ministerul menține în vigoare un act normativ elaborat în mandatul ministrului Daniel Petru Funeriu (copiii noștri se jucau atunci la grădiniță), bazat pe Legea învățământului nr. 84/1995, valabilă la acel moment și abrogată ulterior, la 1 ianuarie 2011.

Articolul 2 din Ordinul nr. 6481/2024 stabilește explicit că examenul național de bacalaureat din anul 2025 se va desfășura în conformitate cu Metodologia elaborată în anul 2010, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 4799/2010:

„Examenul național de bacalaureat – 2025 se desfășoară în conformitate cu prevederile Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat – 2011, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.799/2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat – 2011, cu modificările ulterioare, și cu prevederile prezentului ordin.”

Paradoxul major: deși Legea 1/2011 a fost în vigoare peste un deceniu și a modificat profund filosofia educației, nu a fost niciodată urmată de o metodologie proprie pentru Bacalaureat care să-i reflecte principiile. În mod similar, Legea 198/2023 a reiterat nevoia de echitate, coerență curriculară și evaluare în funcție de parcursul real, dar nici ea nu a determinat o actualizare normativă reală.

Rezultatul este o anomalie juridico-administrativă: două legi succesive – Legea 1/2011 și Legea 198/2023 – au fost ignorate în plan procedural, în timp ce o metodologie rămasă din epoca unei legi abrogate continuă să reglementeze Bacalaureatul. Generații întregi de elevi, sub 18 miniștri ai educației, au fost evaluate printr-un cadru birocratic încremenit, care nu reflectă nici legislația în vigoare, nici realitatea educațională trăită de elevi.

Ordinul 6481/2024 aduce, ce-i drept, unele ajustări punctuale – digitalizarea evaluării, mențiuni privind examene internaționale, prevederi pentru elevii cu cerințe speciale – dar acestea nu schimbă esența: metodologia de bază pentru organizarea examenului de bacalaureat în 2025 rămâne OM 4799/2010, neadaptată conceptual la noile legi.

Aceasta este esența noului ordin 6481/2024: preia totul mecanic dintr-o metodologie veche, concepută pentru Legea 84/1995 și nu conține nicio reglementare proprie privind drepturile elevilor din învățământul în limbile minorităților naționale. Nu introduce nicio nouă metodologie de fond, ci doar: 

• aprobă calendarul bacalaureatului (un simplu tabel ca Anexă 1),
• și calendarul simulării (un alt tabel ca Anexă 2).

Ordinul 6481/2024 este o neaplicare flagrantă a Legii 198/2023, care cere expres actualizarea cadrului normativ și elaborarea de noi metodologii (inclusiv pentru învățământul în limbile minorităților):

art. 248 alin.(2) „În termen de 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educației stabilește, prin ordin al ministrului educației, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, măsurile aplicabile la nivelul sistemului național de învățământ și elaborează metodologiile, regulamentele și alte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi.”

art. 248 alin.(36) „În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educației va elabora și va aproba, prin ordin, metodologia de aplicare a prevederilor privind organizarea, funcționarea și finanțarea învățământului preuniversitar în limbile minorităţilor naţionale.”

Aplicarea mecanică a metodologiei din 2010 – lipsa oricărui filtru de conformitate cu legea

Mai precis, metodologia veche ignoră complet exigența actualei legi organice de a corela forma de evaluare cu limba efectivă de predare, așa cum prevede art. 60 alin. (1) din Legea nr. 198/2023. Ce prevede Anexa 2 din Metodologia bacalaureatului aprobată prin Ordinul MECTS nr. 4799/2010 (bazată pe Legea nr. 84/1995)?

Această anexă reglementează detaliat structura examenului de bacalaureat și formula de calcul a mediei generale, inclusiv includerea notei la limba maternă pentru elevii care au urmat liceul într-o limbă a minorităților. 

Art. 40
Disciplinele de studiu la care se organizează probele pentru examenul de bacalaureat sunt stabilite conform legii.

Art. 41
(1) Examenul național de bacalaureat constă în susținerea următoarelor probe:

B. probă de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităților naționale.

E. probe scrise de evaluare a competențelor formate pe durata învățământului liceal, după cum urmează:

b) Probă scrisă la limba și literatura maternă – probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile și specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităților naționale.”

Însă nici Legea nr. 84/1995, nici Ordinul MECTS nr. 4799/2010, nici Anexa 2 din Ordinul nr. 4799/2010 nu definesc explicit ce înseamnă „învățământ cu predare în limba maternă” sau „clasă cu predare în limba maternă”. Aceste formulări sunt generalizante și nu oferă niciun mecanism de verificare a limbii reale de predare, nu prevăd nicio posibilitate de excludere sau opțiune pentru elevii care nu au beneficiat, în fapt, de educație în limba maternă. În absența unui filtru de conformitate cu legea, prevederile creează un automatism birocratic care ignoră realitatea educațională.

2. Articolul 36 alin. (2) lit. b) și e)

Acestea prevăd echivalarea automată a probelor susținute în sesiunile anterioare:

• Lit. b) – echivalarea cu proba orală în limba maternă: „Proba orală de limba și literatura maternă se echivalează cu proba B. de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, în cazul elevilor care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităților naționale.”
• Lit. e) – echivalarea cu proba scrisă E.b.: „Proba scrisă la limba și literatura maternă se echivalează cu proba E.b) probă scrisă la limba și literatura maternă.” 

Și aici, criteriul invocat este pur administrativ: elevii „care au urmat studiile într-o limbă a minorităților” sunt încadrați ca atare fără nicio verificare dacă instruirea a avut loc efectiv în acea limbă. Această practică intră în contradicție directă cu Legea 198/2023, care stabilește – la art. 60 alin. (1) – că toate disciplinele trebuie să fie predate în limba maternă, cu o singură excepție: limba română. Legea actuală nu doar că garantează predarea în limba maternă, ci o face obligație instituțională, verificabilă.

În concluzie, articolele Anexei 2 din Ordinul MECTS nr. 4799/2010, preluate mecanic dintr-o epocă legislativă anterioară, nu pot produce efecte valide în condițiile unui nou cadru legal. Ele trebuie interpretate sau reformulate în acord cu legea actuală. Până la o modificare formală a metodologiei, soluția echitabilă și legală este una simplă: introducerea unei opțiuni pentru elevii care nu au fost educați integral în limba maternă, astfel încât proba E.b. să nu fie inclusă automat în diploma de Bacalaureat.

Trebuie subliniat cât se poate de clar că această solicitare nu vizează suspendarea examenului de Bacalaureat, nici modificarea structurii acestuia, și cu atât mai puțin afectarea proceselor digitalizate de corectare, afișare a notelor sau calcul al mediei în sistemul electronic — deja funcționale și reglementate distinct de metodologia în vigoare.

Cererea se referă exclusiv la modul în care este reflectată proba de limba maternă germană în diploma de Bacalaureat, în cazurile în care această limbă nu a fost, în practică, limba de predare, contrar prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea educației nr. 198/2023.

Opțiunea privind trecerea sau netrecerea notei pe diplomă poate fi aplicată prin cereri punctuale, rezonabile și proporționale, care privesc acte administrative individuale — diploma elevilor care doresc să utilizeze această posibilitate.
Este, așadar, vorba despre acte administrative individuale, nu despre o modificare generală a examenului.

Această soluție nu contrazice legea, nu afectează standardele examenului, nu creează avantaje nejustificate — ci permite respectarea legii și a parcursului real al elevului, exact așa cum prevede principiul constituțional al echității în educație.

Ea poate reprezenta o măsură viabilă de tranziție, aplicabilă până la intrarea în legalitate a colegiilor cu predare declarată în limba maternă germană — un proces care, realist vorbind, ar putea necesita câțiva ani, în funcție de reorganizarea rețelei școlare și de disponibilitatea cadrelor didactice calificate.

În acest interval, nu este echitabil ca elevii să suporte consecințele directe ale unui dezechilibru pe care nu ei l-au creat și pe care nici nu îl pot corecta — și asta începând chiar acum, cu această generație.

V. Consecințe structurale: discriminare, dezechilibru și incoerență normativă

• Discriminare sistemică: Elevii care nu au fost educați integral în limba maternă germană sunt obligați să susțină proba E.b. fără alternativă. Este o formă de discriminare instituționalizată, mai ales în lipsa unei opțiuni de a nu include nota pe diplomă.

1. Lipsă de conformitate între educație și evaluare: Un elev educat parțial în limba română este evaluat la nivel de limbă maternă germană – o fractură între parcursul real și exigențele impuse.

1. Incoerență legislativă: Metodologia – mai tare decât legea? Insist să explic și să detaliez acest aspect, pe care eu, ca părinte și parte a sistemului de educație, nu pot și nu doresc să îl accept sau să îl trec cu vederea.

Metodologia în vigoare  nu este altceva decât o rostogolire birocratică absurdă – mecanică, inertă, lipsită de discernământ juridic – a unui cadru normativ născut în baza unei legi vechi de 30 de ani. Ea continuă, nestingherită, să guverneze un examen național în 2025, ca și cum timpul legislativ s-ar fi oprit în 1995. Este o prelungire administrativă a ilegalității prin neasumare, un refuz instituțional de a actualiza metodologia conform legii în vigoare. 

Această practică nu este doar o incoerență normativă – este o sfidare flagrantă a ierarhiei actelor normative, o încălcare directă a autorității legii organice și a Constituției însăși.

Art. 1 alin. (5), Constituția României: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Art. 73 alin. (3) lit. n), Constituția României: „Prin lege organică se reglementează organizarea generala a învățământului.”

Legea 198/2023 – o lege organică – stabilește reguli și principii clare privind organizarea, predarea și evaluarea în sistemul educațional. Prin urmare, orice metodologie subsecventă trebuie să o respecte, să o transpună, să o implementeze.

Cu toate acestea, în fața oricărei încercări de a corecta o nedreptate reală – cum ar fi introducerea unei opțiuni simple, prin care elevii care nu au fost educați în limba maternă germană să poată decide dacă nota de la proba E.b. va fi sau nu inclusă pe diplomă, având în vedere că, în cazul lor, legea nu a fost respectată de mai bine de un deceniu – Ministerul Educației răspunde invariabil:

„Metodologia nu permite.”

Nu legea. Nu Constituția. Nu drepturile elevilor. Ci… metodologia.

Această metodologie sacrosanctă, o relicvă birocratică a unei epoci normative apuse, a devenit între timp un text birocratic blindat, ridicat deasupra oricărei ajustări, mai puternic decât legea organică în vigoare, mai greu de atins decât drepturile copiilor. Ea blochează:

• orice formă de reparație juridică; 
• orice adaptare la parcursul real al elevului;
• orice opțiune care ar ține cont de realitatea școlară, nu doar de forma autorizațiilor de pe hârtie.

Se invocă „predictibilitatea” examenului pentru a justifica lipsa de acțiune. Dar nu poate exista predictibilitate legitimă acolo unde legea este încălcată sistematic. Și sincer, ce poate fi mai previzibil decât să aplici aceeași metodologie din 2010 și în 2025, indiferent câte legi se schimbă între timp? Asta da consecvență birocratică!  

Este inacceptabil ca într-un stat de drept, un ordin de ministru să anuleze, în practică, voința legislativului exprimată printr-o lege organică. Este o răsturnare a valorilor juridice: legea trebuie să guverneze metodologia, nu invers.

Și totuși, în România educației actuale, metodologia a ajuns să guverneze:

• drepturile elevilor,
• libertatea de alegere a părinților,
• conștiința profesorilor,
• și, nu în ultimul rând, buna-credință a unei generații care a fost lăsată să creadă că reforma promite ceva mai bun.

Iar când întrebi de ce nu poate fi introdusă o simplă opțiune – un mecanism de minimă echitate – ți se răspunde sec: „Metodologia nu permite.”

Aceasta este esența incoerenței legislative: o metodologie birocratică, aprobată în disprețul legii pe care ar fi trebuit s-o aplice, devine scutul perfect pentru a nu face nimic.

VI. Concluzie: O restanță morală și constituțională

Această generație nu a beneficiat nici de stabilitate legislativă, nici de un curriculum coerent, nici de promisiunile instituționale asumate. Acum, în fața examenului final, este tratată cu un formalism care ascunde o inechitate profundă. Copiii reali sunt sacrificați pentru că „metodologia nu permite”.

Dar legea permite. Legea obligă. Și legea trebuie să primeze.

O lege, oricât de bine formulată, nu schimbă nimic dacă nu este pusă în aplicare. Legea educației nr. 198/2023 a fost adoptată tocmai pentru a reforma sistemul, dar fără metodologii noi, principiile sale nu pot avea efect. Fără transpunere în norme reale, rămâne o reformă ratată. În educație, timpul pierdut s-a măsurat în generații.

VII. Apel final către Ministrul Educației 

Domnule ministru Daniel David,

Vă mulțumesc pentru trimiterea Corpului de control la Sibiu. Am primit această vizită cu speranță, însă am aflat că raportul nu are caracter de urgență, fiind programat pentru finalul lunii iunie – după Bacalaureat, moment în care va deveni, din păcate, irelevant pentru această generație de elevi.

Această întârziere administrativă m-a obligat să revin cu noi explicații și argumente, iar apariția Raportului QX îmi oferă o dovadă suplimentară a motivelor de îngrijorare.

Ați declarat în raport: „Formula examenului de bacalaureat propusă în legea 198/2023 poate rămâne valabilă.” Această frază, aparent neutră, devine, în contextul actual, o reconfirmare a unei nedreptăți structurale. Pentru că, în lipsa unor clarificări explicite, ea validează în continuare o formulă de examen care ignoră realitatea predării bilingve din multe secții așa-zis „în limba maternă” și care îi obligă pe elevi să susțină o probă de limbă maternă în condiții în care instruirea integrală în acea limbă nu a existat, iar legea nu a fost respectată.

Mai mult, raportul afirmă idealist:

„Învățământul în limba minorităților este un avantaj competitiv! Într-o lume tot mai interacționistă, învățământul în limba minorităților nu reprezintă doar onorarea istoriei și asigurarea accesului echitabil la educație pentru toți cetățenii români, ci poate reprezenta și un avantaj competitiv. Acesta trebuie însă organizat riguros, cu respectarea standardelor asumate de limbă.”

Dar tocmai această „organizare riguroasă” lipsește de peste un deceniu în cazul secțiilor germane din România – fapt documentat în investigații de presă și ignorat sistematic de minister și de inspectorate, deși doar în această generație vorbim de aproximativ 10.000 de elevi înscriși în astfel de secții.

Această contradicție între discurs și realitate, între principii afirmate și lipsa oricărei acțiuni concrete, între lege și metodologie, între promisiune și aplicare, este inacceptabilă.

În scrisoarea pe care mi-ați adresat-o, ați declarat că nu puteți asuma o decizie atât de importantă „cu doar câteva săptămâni înainte de Bacalaureat”. Dar vă întreb direct: dacă nu dumneavoastră, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? După ce nedreptatea pe care ați moștenit-o a fost consumată?

Funcția pe care o ocupați nu este una de observație pasivă. Este o funcție executivă. Este poziția din care puteți repara o ilegalitate evidentă: o metodologie care contrazice legea, încalcă dreptul la evaluare corectă și afectează grav copiii noștri.

Noi, părinții, nu am avut mandate scurte și nu ne-am delegat responsabilitățile. Am crescut acești copii 13 ani pe parcursul școlarizării, fără intermitențe. Am fost constanți acolo unde statul a fost incoerent. Iar acum, în ultimul pas al acestui drum, în fața unui examen de importanță majoră – examenul de Bacalaureat, un moment definitoriu în viața fiecărui elev – vă cer, încă o dată, un lucru simplu, legal și echitabil:

Introduceți o opțiune clară, prin care elevii care nu au fost educați integral în limba maternă, din vina instituției de învățământ, să poată decide ca nota de la proba E.b. să nu fie inclusă automat pe diploma de Bacalaureat.

Această opțiune nu presupune nicio modificare a examenului în sine. Este vorba despre o solicitare aplicabilă strict la nivel individual, prin cereri punctuale, rezonabile și proporționale – privind actul administrativ numit diploma de Bacalaureat.

Este o reparație minimă, dar esențială, care poate restabili încrederea elevilor, părinților și profesorilor în respectarea legii și a educației ca drept.

Bacalaureatul nu este un detaliu procedural. Este un prag de maturitate, un filtru decisiv care influențează accesul la universitate, la carieră, la viitor. Este un examen prea mare pentru a fi ignorat și prea important pentru a fi tratat birocratic. Cu atât mai mult, nu poate fi lăsat pradă unei metodologii învechite, care contrazice legea și deformează realitatea educațională.

Aceasta nu este o favoare. Este aplicarea legii. Este respectarea adevărului educațional. Și, mai ales, este momentul în care puteți demonstra că în România educația este guvernată de lege, nu de inerție birocratică.

• Nota redacției: În perioada 29 aprilie – 5 mai 2025, Oana Rogojanu, mama unei eleve de clasa a XII-a de la Colegiul Național „Samuel von Brukenthall”, a stat în fața Ministerului Educației, protestând față de obligativitatea susținerii probei de Limba și literatura germană maternă la Bacalaureat de către elevii din licee care, potrivit legii, ar trebui să ofere predare integrală în limba germană — dar nu o fac.
• Opinia părintelui este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.