Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie: România a fost și este martoră, parcă uneori lipsită de soluții, în fața avansului extremei drepte, a suveranismului

Trăim într-o epocă în care nevoia de cunoaștere și înțelegere a istoriei, cu precădere, a celei recente, este din ce în ce mai acută. De aici și un rol tot mai important și mult mai responsabil al profesorului de istorie, în special, în fața elevilor săi, la clasă. Ora de istorie, la clasa a XI-a, de exemplu la ora de „Istoria Evreilor Holocaustul” poate constitui un cadru propice formării de atitudini în rândul elevilor, de promovare de valori democratice.

Amintim, introducerea disciplinei „Istoria evreilor. Holocaustul” la clasa a XI-a a alimentat discursul antisemit din mediul online din România, susțin experții din cadrul Institutului „Elie Wiesel”

„Accesul interzis evreilor”

Mesaj afișat pe ușa unei cafenele din Istanbul (2024)

Franța, Germania, Austria, SUA, dar și România, în special, în perioada electorală 2024-2025, au cunoscut consolidarea dreptei radicale. Specialiștii apreciază că avansul extremei drepte a fost extrem de pregnant, ca niciodată în cei 80 de ani de la finele celei de a doua conflagrații mondiale.

Posibilele cauze pot fi identificate în avansul populismului, a dezvoltării, nu credem că greșim, dacă spunem, fulminante, a teoriilor conspiraționiste, a crizei de leadership în lumea occidentală, a abandonării de către social-democrație a multora dintre principiile stângii democratice, a rupturii tot mai clare între elite și marea majoritate a populației. Într-unele dintre statele UE dreapta radicală s-a asociat actului de guvernare, în altele, se află pe locul al doilea și revendică clar și deschis guvernarea.

România a fost și este martoră, parcă uneori lipsită de soluții, în fața avansului extremei drepte, a suveranismului. În anii 2024-2025 extrema dreapta a câștigat numeroși adepți în rândul corpului electoral românesc, iar, experții încearcă să afle și alte explicații, chiar și dincolo de motivul des invocat legat de eșuarea și lipsa de încredere a publicului în majoritatea partidelor mainstream.

Recent au avut loc câteva evenimente importante, care merită neapărat menționate. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului Elie Wiesel (INSHR-EW) a publicat raportul „Antisemitism și negarea Holocaustului în anul electoral mai 2024-aprilie 2025″.

Mai apoi, Parlamentul României a adoptat legea prin care se înăspresc pedepsele pentru constituirea unei organizații cu caracter fascist, legionar, rasist ori xenofob și pentru aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup. Legea, care a ajuns la promulgare, este, de fapt, cea de adoptare a Ordonanței de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război și de modificare a Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Noutatea adusă de legea adoptată la începutul lunii iunie 2025 de Parlament este că în lista de doctrine interzise sub rezerva sancțiunilor penale apar în mod clar și organizațiile cu caracter legionar.

Partidele suveraniste au contestat documentul legislativ de mai sus la Curtea Constituțională a României (CCR), invocând atingeri aduse libertății de exprimare. De asemenea, mai mult, președintele României a atacat actul la Curtea Constituțională pe motive de neclaritate a unor prevederi. Cele două contestații au fost ulterior respinse în unanimitate la CCR. Și ca să completăm, la o editură bucureșteană binecunoscută a văzut lumina tiparului lucrarea lui Philippe Sands, „Întoarcere la Lemberg. Despre originea termenilor Genocid și Crime împotriva umanității”. O lucrare ce merită parcursă pentru explicațiile de nivel juridic.

Așadar, la un moment în care se aplică „Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură 2024-2027″, se manifestă – lucru menționat și în Raportul INSHR-EW – numeroase manifestări antisemite și de distorsionare și negare a Holocaustului. Formele de manifestare sunt extrem de variate – mesaje conspiraționiste, promovarea de simboluri fasciste, amenințări violente, cultivarea pe diferite căi a memoriei Gărzii de Fier, reabilitarea liderilor extremiști din perioada interbelică și altele.

Raportul de mai sus, dar și implicarea în implementarea în forme specifice a „Strategiei naționale de combatere a antisemitismului” ar trebui să constituie niște repere ale activității și la clasă și în afara acesteia.

De menționat este și faptul că deseori recuperarea unor lideri legionari se face sub masca luptei anticomuniste. Bogăția de date statistice și de exemple din raportul menționat mai sus, apare alături de unele mențiuni cu privire la reacția timidă sau chiar lipsa de acțiune a autorităților statului, în ciuda existenței OUG nr. 31/2002, privind manifestările publice antisemite. Abia evenimentele din toamna lui 2024 au adus o revitalizare a atitudinii statului român față de aceste evenimente.

Și, totuși, veți întreba ce are acesta de a face cu ora de istorie, cu dascălul de istorie? Credem că are o legătură puternică, deoarece ora de istorie, la clasa a XI-a, de exemplu la ora de „Istoria Evreilor Holocaustul și nu doar acolo, aceasta poate constitui un cadru propice formării de atitudini în rândul elevilor, de promovare de valori democratice. Școala, alături de familie și în fața ofensivei puternice de pe rețelele sociale, asigură pregătirea elevului pentru viață.

În fața părerii absolut deloc argumentate și lipsită total de valoare și de viabilitate că în școală nu se mai studiază istoria națională (vezi actuala situație a Planurilor-Cadru recent adoptate pentru nivelul liceal) – și în locul său este promovată Istoria Evreilor. Holocaustul, competențele asociate cursului menționat anterior vizează pregătirea pentru viața într-o societate democratică, dar, și competențele specifice profilului absolventului de liceu.

De menționat este și faptul că într-o societate în care rețelele sociale joacă un rol important în viața tinerei generații, Inteligența Artificială (AI) poate influența înțelegerea unor evenimente din trecut, inclusiv cele legate de Holocaust. Relativ recent, în 2024, UNESCO a publicat o lucrare interesantă privind AI and the Holocaust, Rewriting History? The Impact of AI on understanding the Holocaust. Utilizarea AI aduce probleme noi pentru elevi, dar și pentru dascălii de istorie, și anume, între altele, cum putem combate sau să identificăm distorsionarea problematicii Holocaustului în fața avansului rapid al AI sau, mai mult, cum putem întrevedea în AI o amenințare în fața cunoașterii și înțelegerii Holocaustului.

Una dintre cerințele fundamentale a transformărilor propuse de titularul actual al ministerului Educației și Cercetării pentru cadrele didactice, inclusiv cele de istorie, vizează formarea continuă. Nu știm ce forme sau cadre va lua acesta. Suntem, însă, de părere, că în acest cadru, dincolo de munca cu sursele istorice, antrenarea și dezvoltarea gândirii critice a elevilor, îmbunătățirea sistemului de evaluare, este nevoie de intensificarea muncii cu elevul în utilizarea mediului online și încurajarea elevului – prin instrumentarul oferit – să acționeze conștient în formarea și apărarea convingerilor democratice”.

Despre autor:

Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).

Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.