Rețeaua școlară din România trebuie reorganizată, cere Raportul OCDE pe Educație: O reformă dificilă care trebuie susținută printr-o strategie națională și în care Portugalia poate fi luată ca posibil exemplu

Reorganizarea rețelei școlare este una dintre principalele reforme propuse de experții Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru întărirea accesului egal la educație în România, potrivit raportului organizației internaționale privind Educația și Competențele în această țară, document publicat marți. Acesta semnalează că o astfel de reformă cuprinzătoare este foarte greu de realizat, fapt pentru care este nevoie să fie elaborată o strategie în acest sens.

Potrivit evaluării OCDE, autoritățile locale din România trebuie să-și adapteze rețelele de școli, pentru a putea răspunde declinului demografic rapid ce se face simțit mai ales în zonele rurale. Această reorganizare trebuie să meargă dincolo de asocierea existentă a unor școli în clustere, în care o unitate de învățământ mai mare supraveghează câteva școli-satelit mai mici. Raportul notează că beneficiile acestui sistem pentru a crește accesul elevilor la școală în mediul rural au fost contracarate de dificultățile în atragerea unor profesori calificați, care să asigure o educație de calitate.

Sunt notate reformele recente, care vor să abordeze această problemă prin stimulente financiare pentru a susține consorțiile școlare și partajarea de resurse între școli din rural-urban. Acestea au fost atinse și în „Raportul QX” al ministrului Educației, Daniel David, pe tema situației din Educație și Cercetare, document în care el menționează, între altele, construirea de campusuri rurale și învățământ hibrid cu participarea resurselor umane din medii avantajate.

Dar, arată documentul OCDE, României îi lipsesc în prezent un cadru de lucru la nivel național, datele și stimulentele care să susțină autoritățile locale să își ajusteze oferta educațională la numărul elevilor. De aceea, „pentru a asigura că rețeaua școlară este organizată într-o manieră mai strategică, pentru a susține calitatea și echitatea oportunităților de învățare, Ministerul Educației ar trebui să dezvolte o strategie națională pentru reforma rețelei școlare”.

Aceasta ar trebui să descrie „direcția generală a organizării rețelei școlare și să stabilească principiile de bază pentru decizia la nivel local, cum ar fi consultarea comunității școlare. Strategia națională ar putea să se inspire din opțiunile existente pentru reforma rețelei școlare, precum dezvoltarea clusterelor, consorțiilor sau închiderea unor unități, dar ar putea descrie mai clar avantajele și limitările diverselor opțiuni, compromisurile pe care le presupun, criteriile și procesele de selecție și implementare. În semn de recunoaștere pentru dificultatea de a închide unele unități de învățământ (de exemplu, în zonele izolate), strategia ar putea descrie măsuri de sprijinire a calității în școlile care nu pot fi închise (de ex., clase virtuale ce pun în legătură mai multe școli)”, arată documentul citat.

Acesta subliniază că o astfel de reformă „presupune să răspunzi diverselor interese și nevoi, ceea ce o face dificilă în orice context”. Din această cauză, „procesul de dezvoltare a unei strategii naționale ar avea de câștigat de pe urma unei implicări largi a tuturor părților majore implicate”, inclusiv a autorităților locale, a reprezentanților grupurilor de elevi și părinți, inclusiv a comunităților vulnerabile, precum romii, potrivit raportului citat.

În continuare, analiza arată că, având în vedere că elevii din zone rurale au, adesea, rezultate de învățare mai reduse, influențate în mare parte de mediul socio-economic dezavantajat, strategia ar trebui să se asigure că orice fel de economii vor fi reinvestite în întărirea rețelei școlare.

Este oferită, în acest sens, experiența Portugaliei, unde reforma rețelei școlare „demonstrează valoarea conducerii naționale a reformei și a participării părților interesate. Reforma a fost construită cu o viziune clare și pe baza unor criterii clare au descris în mod specific școlile care ar putea fi închise și cum ar trebui înlocuite. Angajamentul de reinvestire a resurselor eliberate prin această reformă în îmbunătățiri aduse infrastructurii școlare și ofertei pedagogice, precum programele de tip after-school, au contribuit la sprijinul primit de reformă”, menționează OCDE.

Iar analiza arată că România ar putea folosi strategic diverse pârghii pentru a implementa strategia, precum reglementările privind dimensiunea claselor sau numărul minim de elevi într-o școală, proceduri de revizuire a activității școlilor mici, stimulente monetare pentru consolidarea școlilor. Iar pentru revizuirea activității școlilor mici, înainte de includerea lor în măsurile de reformă, trebuie să se țină cont de o serie de criterii clare – în acest sens este dat exemplul Scoției, unde astfel de criterii includ rata scăzută de înscriere a elevilor, costurile operaționale, declinul performanței elevilor, nevoia de investiții.

Totodată, analiza arată că, în cadrul reformei, revizuirea modului de finanțare a școlilor trebuie să țină cont de efectele asupra optimizării rețelei școlare. „De exemplu, o formulă per capita strictă ar oferi un avantaj școlilor cu un număr mai mare de elevi, pe când o formulă care ține cont de diverse variabile ar putea sprijini școlile mai mici. O abordare ar putea fi revizuirea formulei în așa fel încât să sprijine consolidarea, protejând în același timp școlile mici și izolate din zonele dezavantajate, care nu ar trebui închise (de ex., prin granturi directe). Unele stimulente, precum investițiile în infrastructura școlară, ar putea sprijini, de asemenea, autoritățile locale în raționalizarea rețelei lor. De exemplu, în Portugalia, deciziile de consolidare a școlilor au fost însoțite de sprijin financiar pentru a face vizibile îmbunătățirile de infrastructură a școlilor-gazdă și pentru a asigura transportul școlar pentru studenți”, adaugă raportul OCDE.