Sorin Costreie, consilier guvernamental, despre finanțarea studenților în străinătate: Avem programe gen prima casă, de ce nu am avea și prima universitate? / Exodul creierelor n-ar trebui să ne sperie mai mult decât impostura masivă de „acasă”

Consilierul guvernamental Sorin Costreie a declarat pentru Edupedu.ro despre dezbaterile pe marginea propunerii colegei sale de Cancelarie Mara Mareș (ca tinerii români să primească subvenții de la stat pentru studiile din străinătate pe care să nu le mai returneze dacă rămân în țară) că dacă „avem programe gen prima casă, de ce nu am avea și prima universitate?”, iar „exodul creierelor n-ar trebui să ne sperie mai mult decât impostura masivă de acasă”.

Mai jos, punctul de vedere integral al lui Sorin Costreie, pentru Edupedu.ro:

„Observ că în spațiul public s-a creat recent o situație regretabilă în care s-au polarizat opiniile în fie e bine să încurajăm tinerii noștri să studieze la universități din „afară”, fie e bine să ne focalizăm „înăuntru” doar pe dezvoltarea unor universități românești de calitate. Din punctul meu de vedere aici vorba de o falsă dilemă, lucrurile netrebuind să fie puse dihotomic în structura lui „fie așa, fie altfel”. Situația e complementară și trebuie să vedem că avem nevoie să dezvoltăm ambele componente, mai ales că ele sunt interconectate.

Dacă vrem un învățământ superior de calitate, atunci universitățile noastre trebuie bine conectate la celelalte universități din Europa și, în genere, cu cele din „afară”. Dar conectarea înseamnă tocmai o mai bună circulație a ideilor și specialiștilor care le susțin, o conectare ce duce la proiecte comune și la o mai sănătoasă dezvoltare instituțională. Sunt surprins să văd că se mai gândește astăzi în tușe atât de groase, în această logică dihotomică, în contextul în care spiritul construcției europene este exact cel de a șterge granițele și obstacolele dintre noi. Ca să avem universități ce promovează un învățământ de calitate, cu siguranță că vom avea nevoie să integrăm în ele și specialiști care au studiat în afară.

Invers, sigur, avem parte de acest exod al creierelor, însă nu cred că ar trebui să ne sperie mai mult decât impostura masivă de „acasă”, impostură academică care cumva îl și hrănește. Nu rezolvi lucrurile în țară limitând posibilitățile unor tineri meritorii să studieze în afara ei, ci creând premisele de a avea învățământ de calitate și aici.

Dar un învățământ modern și performant nu este doar un învățământ de calitate, este și unul inclusiv, care oferă șansă mai mari celor dezavantajați, celor care nu au resurse materiale să studieze, dar vor și pot să o facă din punct de vedere al resurselor mentale. Și aici ajungem iar la problema burselor, atât interne, cât și externe, atât sociale, cât și de performanță.

Am tot auzit că marele avantaj al societății comuniste a fost că a oferit șansa de a face o facultate unor tineri care altfel ar fi rămas cel mult la stadiul de liceu. Sigur, cumva așa a fost, dar cu ce costuri? Universitățile au fost rupte și fărâmițate, controlate politic și cenzurate și decuplate de la mersul firesc al științei. Ne-am trezit atunci că „oameni ai muncii”, care doar munceau și nu gândeau și care aveau ”origini sănătoase”, au fost făcuți profesori și academicieni, iar profesori și intelectuali remarcabili au fost trimiși să sape la canal sau să putrezească prin închisori.

Incluziunea se poate rezolva și într-o manieră liberală, așa cum se întâmplă de exemplu în Marea Britanie sau Canada, unde, deși avem taxe de studiu foarte mari, studenții pot să facă împrumuturi masive de studiu, fără dobândă și cu scadență foarte mare, prin care pot să studieze chiar dacă posibilitățile lor materiale sunt insuficiente. E nevoie doar de performanță și competiție, dar și de o anumită echitate, de a oferi șanse tuturor. Avem programe gen prima casă, de ce nu am avea și prima universitate?

Avem astăzi parte de inițiativa rețelelor de universități europene, universități numite și universități ale viitorului. Zece universități din România au șansa să participe în acest exercițiu major de reconstrucție academică a Europei. Ținta este de a crea universități integrate din rețele de universități din Europa, universități care vor avea programe de studii și campusuri comune. Mai exact, atunci de exemplu, a fi student la Cluj, înseamnă să fi student și la Oxford și la Stockholm, să ai profesori și colegi și de acolo. Dacă acest pariu universitar al Europei cu ea însăși va ține, atunci astfel de dezbateri dâmbovițene vor deveni oricum desuete, căci vom avea universități așa cum trebuie să fie cunoașterea și educația, fără frontiere și fără limitări, de calitate și inclusivă.”

Foto: gov.ro

Citește și:

Daniel David, președintele Consiliului Rectorilor, despre sprijinirea studenților români în străinătate: Orice susținere pentru studenți e bună dacă e ghidată de echitate și de o “politică academică deșteaptă, ce include obligatoriu excelența”

Liderul studenților din România îi răspunde Marei Mareș, consilier în cancelaria lui Cîțu: „E cineva din Guvernul României care crede că învățământul superior românesc nu trebuie îmbunătățit pentru a încuraja tinerii să rămână la studii în România?”

Trei organizații ale elevilor și studenților critică proiectul guvernului de a-i sprijini financiar pe cei care vor să studieze în străinătate: o soluție “falsă și nefundamentată”

Deputatul Marilen Pirtea, rector al Universității de Vest din Timișoara, susține proiectul guvernului de a sprijini financiar studiile tinerilor români în străinătate, proiect calificat de prorectorul UVT drept un “credit populist”

Întoarcerea studenților din străinătate nu ține de un credit populist, ci de ce se întâmplă aici. Oamenii vor un sistem de sănătate solid, un sistem de educație echitabil și performant, servicii publice prompte – Mădălin Bunoiu, prorector al Universității de Vest din Timișoara

Guvernul ar putea finanța studiile pentru tinerii care vor să învețe în străinătate. Absolvenții care se întorc în țară nu ar mai fi nevoiți să returneze banii